Ce mă motivează

Mergem cu grupul folk înainte. Sunt versuri faine, muzica noastră, de suflet; sunt clipe frumoase. Tot timpul mă întreb dacă sunt oamenii cu adevărat impresionaţi de ceea ce facem, nu de noi ca oameni, ci de mesaj. Adică, cum se regăsesc ei în muzica noastră, cum rezonează la ceea ce ascultă. M-a impresionat mult un tip din Bucureşti care mi-a cerut special un CD ca să-l facă cadoul la fosta lui prietenă, în speranţa unei regăsiri. De curând am aflat că cineva, o fată, ne-a ascultat la Păltiniş, şi că a fost atât de impresionată încât şi-a cumpărat chitară şi vrea să înveţe să cânte. Puteţi citi postarea aici lhttp://dekyky.blogspot.com . Asta mă motivează. Poate de aceea arta e atât de specială, pentru că scoate tot ce e mai bun din noi. Dacă de fiecare dată când cântăm undeva cineva îţi va lua o chitară, în 2-3 ani vom dubla numărul de chitarişti. Glumeam. Sigur a-ţi priceput ce am vrut să spun.

Snopiţi-l pe Valentin!

Îmi doream de mult să scriu ceva Anti -Ziua lu' Valentin americanu', care nu e nici prea american.Ştiam de la Ţapinarii câte ceva. Aşa că m-am documentat, şi ce a ieşit puteţi citi aici, pe www.albaiulianul.ro.
Mi-ar face plăcere să şi comentaţi câte ceva. De bine ori de rău....

Apel la eternitate

"Nu stiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei,..................... parc-mi saltă şi acum inima de bucurie". Cred că l-aţi recunoscut pe Creangă. Aşa mă gândesc şi eu înapoi câteodată. Cu drag îmi amintesc mirajul copilăriei, o copilărie fantastică trăită prin apa Ampoiului şi pădurile Zlatnei, aşa poluate cum erau, cu vacanţele scurte la bunici etc. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. E tot o amintire ce-mi "saltă inima de bucurie". A vorba de ziua mea din a 10-a, sărbătorită între prieteni la "Căsuţă" , o dărăpănătură din curtea din faţa blocului, cu două camere mici .Atunci, în acea zi, cineva mi-a spart cheful. A venit cu câţiva prieteni, plus o chitară, şi din dancing (oricum aproape numai rock'n roll sau balade) am ascultat cântecele Cenaclului Flacăra. Cântate de Victor, pentru că despre el e vorba. Şi uite aşa au trecut 17 ani, acuma sunt naşul lui, şi cine ştie ce ne mai rezervă viaţa. Astfel, impresionat de el, de atmosferă, de cântece şi poezie, m-am apucat şi eu de chitară. Îmi aduc aminte cu drag, de primele acorduri, de primele versuri, de primul cântec dăruit unei fete. Aceeaşi viaţă care nu mi-a oferit decât talent cu linguriţa (ritmul bată-l vina), mi-a oferit însă posibilitatea să cânt într-o formaţie. La voce, voce pentru a cărei formare, aşa cum este ea, tot la Victor trebuie să-i mulţumesc. Cum mă chinuia să cântăm pe voci în bucătărie, în timp ce vecinii îmi băteau pe la uşi. Revin la formaţie. Dacă eu am avut acest noroc, de ce să nu ajutăm pe alţii? Accesul la cultură şi folosirea talentului este posibilitatea noastră de acces la nemurire sau imortalitate, cum vreţi. E depăşirea condiţiei umane, e ca şi cum "ai sta la masă cu zeii".

E păcat să nu scoţi la iveală talente, mai ales dacă ele la un moment dat o să te depăşească. Mai ales dacă o să o facă.

Din ciclul tinere talente, am onoarea să vi prezint pe Fane, Cristina şi Anda. Intraţi, ascultaţi piesele, şi dacă credeţi, trimiteţi-le un mesaj de încurajare.Au nevoie. Toţi avem nevoie.

Păpuşarii 

Luna 

Câmpuri aurii 

Nebun de alb

Iarnă cu miros de crampam

Dragi prieteni, astăzi vă aduc la cunoştinţă (pentru cei care nu conosc respectiva licoare) modalitatea secretă de a face "crampam". Bănuiţi desigur că e vorba de o băutură alcoolică, pentru că dacă nu era, nu apărea aici pe blog. Pentru cunoscători se mai poate folosi în loc de "crampam" şi titulatura de " crampă".

Aşa că apelez cu încredere la dicţionar, via dexonline.ro, care scuipă repede următoarele: "Cuvântul "crampam" nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate: crampă .

Puţin dezamăgit, apelez din noua, căutând de data asta " crampă". Am fost mai dezamăgit când baza de date mi-a sugerat:

CRÁMPĂ, crampe, s.f. 1. Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular; colică. ♢ Crampa scriitorului = crampă a musculaturii antebrațului și a mâinii, care intervine în timpul scrierii; grafospasm. ♦ (La pl.) Dureri acute în stomac. 2. Unealtă de oțel cu un cioc ascuțit, fixată într-o coadă de lemn, cu ajutorul căreia se taie rocile de duritate mică și mijlocie din abataj. – Din fr .

Desigur, nu e o unealtă de oţel, şi deşi s-a întâmplat să mai am contracţii involuntare, nu la descrierea asta mă gândeam.

Aşa că, ca să vă lămuresc, am apelat la ajutorul bunului meu prieten Horică (specialist)  via Messenger,care a început să descrie operaţiunea cam aşa:

HORIA: să-ţi zic reţeta pentru crampam

şi după o clipă, două ,de suspans, omul nostru continuă:

HORIA: pt un litru
HORIA: se ard 3-4 linguri de zahăr cu chimen...în sensul că laşi zaharu' să se ardă puţin şi spre sfârşit pui chimen ...zahărul e gata ars când e maro (nu negru)
HORIA: chimen pui o juma de lingură
HORIA: apoi iei oala de pe foc (amănunt foarte important n.r.) şi torni vinarsu' (să nu te aprinzi)
HORIA: se pune zahăr apoi cam 6-8 linguri

apoi încep cu adevărat amănuntele picante,detaliile care fac atât de savuros acest produs bahic:

HORIA: şi se lasă să dea un clocot...altfel doare căpocu (capul adică n.r.)
şi staţi dragii mei că nu e gata:
HORIA: se pune neapărat toată cantitatea de vinars...altfel nu ai pe cine enerva...
şi finalul apoteotic:
HORIA: dacă există sâmbure de nucă la îndemână atunci când se arde zaharu' şi chimenul se poate pune şi un pumn de sâmbure de nucă...e mortal ce iese...e bun de nu de-adevăratelea...
HORIA: vinarsu' să fie măcar de ăla bun...nu ultima scursură.

Cu mulţumiri pentru Horică, o să experimentez în week-end urmând pas cu pas reţeta.
A transmis pentru d-voastră, din ciclul Români distrugeţi România, dar nu are rost să o faceţi treji!!, reporter de servici: Axânte Bachus jr.