Jurnal de bord -Ziua de Mâine 2013

Am plecat către Alba abia în jurul orei 17.00, din cauza unor nopţi nedormite, eu aş fi plecat mult mai repede. Dar am ajuns exact la timp să putem amenaja un stand pentru albume şi cărţi, să luăm pulsul zilei, să ne întâlnim cu prieteni, să ne umflăm de râs cu o porţie de caricatură marca Costel Pătrăşcan. Cum noi am ajuns şi cei de la Stage nu, nu am avut Wireless decât mult mai târziu, de aceea am aflat prea târziu de nefericita idee de sincronizare a recitalurilor cu meciul "unei naţiuni" (pe dracu). Fie vorba între noi, după terminarea recitalurilor au mai rămas 20 de oameni în sală, din care sunt convins că măcar 8 erau din organizare, iar în hol tot cam atâţia. Cel mai înfocat suporter era bineînţeles Gyuri Pascu, care nu cred că s-ar fi supărat de loc dacă cânta cu două cântece mai puţin (putea ajunge la meci) sau cu două cântece mai mult ( cu condiţia să se audă meciul în cască).

Sunt microbist, recunosc. Dar nu a fost finala campionatului european şi nici a celui mondial de fotbal. Era unul de baraj, după un noroc chior în calificări, noroc de care numai noi puteam să ne batem joc.

La ce a dus această idee? Dacă aţi auzit de Cosmin Vaman, nu o să vă mire ce voi spune în continuare. Daca nu aţi auzit, veţi auzi. Pe Cosmin îl ştiu de apx. 3 ani şi ca fiecare om care îl vede pentru prima oară, i-am reproşat asemănarea de stil cu Taxi, mai corect spus, stilul de interpretare cu cel a lui Dan Teodorescu. Acum, când îl ascult, nu mai simt nici o asemănare. Omul ăsta are de spus câte ceva. Adevăruri. Pentru noi, iubitorii de muzică folk. Omul ăsta a cântat despre Roşia Montană şi problemele ei şi ale noastre totodată, aşa că acei care primesc zilnic zeci sau poate sute de notificări pe Facebook referitor la problema Roşia Montană ştiu de Cosmin. 

De festivalurile câştigate de el. Se vede că, spre surprinderea multora, şi sala de la Alba Iulia ştia de el. Şi cred că aplauzele de după recitalul lui, care nu se mai opreau, spun multe. Deci, I roman, am pierdut bis-ul lui Cosmin şi al Alexandrei. Şi, ca să fim înţeleşi, ei erau principalii oameni pe care vroiam să îi văd pe scenă vineri. II roman, Costel Pătrăşcan a avut un moment fantastic înainte de recitalul lui Gyuri Pascu şi a fost scos de pe scenă la mai puţin de 1 minut (60 de secunde) de terminarea apoteotică a prezentării.

Sâmbătă, m-am întâlnit pentru prima oară cu Adrian Beznă, nu Bezna cum credeam eu. Am dat de "Cu lupii laolaltă" la un concurs montan şi m-am îndrăgostit, de versuri, de linia melodică, mi-am reamintit de lupul din mine. Şi lupul din Adi B. nu m-a dezamăgit. A cântat cu suflet, a recitat cum nu am mai auzit pe nimeni, a murit şi înviat la microfon. A fost o seară de vis, fiind prezenţi pe scena de la R.Y.M.A pe lângă noi (foşti şi viitori Plus Noi), Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei, Nicu Alifantis într-o scurtă şi dulce intervenţie, plus Costel Pătrăşcan cu revanşa. Despre recitalurile se sâmbătă, nu aş avea multe de zis. Şeicaru m-a dezamăgit cu orga aceea multifuncţională, cu solo-urile de chitară inexistentă. Silvan nu îmi spune nimic, Ţapinarii e ok, iar Mihai Neniţă, încântător.

Duminică, Laura Todică (care a cântat şi ne-a încântat şi la Zlatna) m-a dat peste cap cu a ei "Poveste", pe care o mai ascultasem şi Vineri, în cadrul concursului. Locul II, pe deplin meritat. Apoi l-am descoperit pe Mihai Boicu, cu o interpretare excelentă, îngheţând apoi pe "Ninge". Marele premiu şi ne vedem la anul.

Marius Matache şi F.B.I. (FolkBand Imperfect) au sunat excelent, dar cred că un pic oboseala şi-a pus amprenta pe Make. Public călduros, dar mai are de învăţat de la cel din Zlatna. Atât l-au iubit zlătnenii pe Make încât acesta a plecat pe acordurile celebrei melodii "Cine pleacă, e un bulangiu" :)). Emerich Set a fost de vis şi relaţia public-Vali Şerban s-a deteriorat şi mai mult atunci când publicul a insistat la nesfârşit pentru un bis. Şi l-a primit. 

Nicu Alifantis e Nicu Alifantis. Orice aş spune cred că s-a mai spus. E genial, viu, dureros de omenesc, cald.  

Concluzii?  Sunt la tot pasul în acest articol. Dar hai să încerc. Pe scurt: La Ziua de Mâine folk-ul e rege, indiferent de ce evenimente mai pot exista, live sau la televizor. Oamenii plătesc pentru folk, deci folk să fie. "Ziua de Mâine" are un standard foarte ridicat, deci orice problemă se vede. Publicul simte. Publicul vrea inovaţie. Să nu se mai poată raporta la nici un an trecut. Să vadă pe scenă chitara pe care o şi aude. Să se cânte din suflet, pentru că ei pun suflet. Să fie şi "clasici" dar şi nebuni frumoşi, gen Adi Beznă. Oricum, ediţia a X-a se pregăteşte de....de fapt, de azi.

Despre zbor

"Dacă nu vrei să sufoci iubirea, las-o să zboare fără să îi dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult să conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodată nu o să poți să zbori pe un culoar diferit de sufletul tău pereche. Oricât de rătăcit ești, la un moment dat ajungi la forma desăvârșită, la contopire." (Chris Simon)

Zbor, ca un picur desprins
Din măreţia cerului prea înalt.
Cel puţin, mie mi se pare că zbor.
Ceilalţi, contemplă căderea. Ce salt!

Mă întreb dacă această plăsmuire,
Nu e cumva o conspiraţie mondială,
Ca eu să devin strop. Ce noroc!
Să fiu conştient de evoluţia mea naturală.

Cu viteză pleznesc apa unei bălţi.
Apoi mă scufund. Şi fără nici o explicaţie fizică
Sar înapoi, tras de un fir nevăzut
Totul e mut. Nici sunet, nici muzică.

Oare, mă întreb eu însumi uimit
Mi-o fi dor de cerul nu demult părăsit?

Alege să fii tânăr. Şi liber

Salvaţi Roşia Montană! Salvaţi România!

Locuri de muncă pentru Guvernul României

Într-un viitor nu prea îndepărtat, asta ar fi reţeta pentru crearea a numeroase locuri de muncă în Românica, ţara tuturor posibilităţilor.

Se gândeşte, dar nici prea mult, o strategie de localizare a lor. Ce înseamnă „ a lor”? Imediat, nu vă grăbiţi. Vor fi poziţionate cât mai strategic, în apropiere de marile oraşe, astfel încât toate zonele ţării să fie reprezentate. Bun, prima fază e obţinerea terenului. Vom recurge la expropierea pentru investiţii private, pentru că desigur, o astfel de iniţiativă nu poate fi de stat. Este vorba, desigur, de puşcării, închisori, locuri de detenţie sau cum vreţi să le mai spuneţi. E drept că statul va avea un cuvânt de spus, dar iniţiativa trebuie să fie privată, pentru că cineva trebuie şi să câştige din asta. Vom expropria politicienii care deţin terenuri (vile, bungalow-uri, cabane etc.) în apropierea marilor oraşe. Preţul va fi stabilit de către Uniunea Europeană, Uniunea Ţărilor din Africa de Nord sau de OPEC, indiferent, doar de statul român, nu.  Oricum, după cum veţi vedea, politicienii nu vor mai avea nevoie de astfel de terenuri. Punctul 2 înseamnă realizarea de diverse studii privind oportunitatea acestei investiţii. Nu este cazul să facem referendum, pentru că sunt convins că minim 99% din populaţia ţării va vota „pentru”. Putea fi la fel de bine, punctul 1, dar acum nu mai avem de ales, deja am făcut rost de teren. Se trece la proiectare, dimensionare, iar având în vedere amploarea acestei realizări „cercetătorii britanici” estimează că peste 1000 de oameni vor avea de lucru, numai din proiectare şi alte chestii tangente cu proiectarea. Urmează apoi licitaţiile, pentru realizarea efectivă a lucrărilor. După terminarea licitaţiilor, se trece la construcţie, unde aceeaşi cercetători estimează că peste 3600 de oameni vor avea de lucru aproximativ 10 ani, cât vor dura lucrările, aplicând şi coeficientul românesc denumit  „Dorel”. La licitaţie pot participa şi societăţi cu capital american, însă doar dacă demonstrează mituirea a cel puţin 5 oficialităţi române în ultimii 2 ani de zile. Pentru popularea respectivelor construcţii se va trece apoi la treabă, printre principalele puncte luate în discuţie sunt: în aceste „zone rezidenţiale” vor fi primiţi doar politicieni şi/sau afacerişti care au derulat afaceri cu statul, care vor plăti o sumă de minim 1000 EUR/lună pentru şederea în închisoare; pentru început, vor fi primiţi toţi prim-miniştrii care au avut această funcţie din ’90 încoace, la care se adaugă Miniştri Industriei , indiferent de culoarea politică: Radu Vasile, Berceanu, Adriean Videanu, Adrian Năstase, Mugur Isărescu etc.  Toţi politicienii care nu vor putea demonstra provenienţa averii, indiferent că ea este trecută pe diverse rude, vor fi cazaţi la etajele superioare. La parter vor avea prioritate politicienii care au schimbat până în prezent cel puţin 2 partide sau alianţe electorale. Un statut deosebit vor avea cei cu fapte deosebit de grave de corupţie sau trafic de influenţă, dar se pare că şi acolo va fi o concurenţă deosebită. Se va realiza un sindicat al „chiriaşilor”, iar funcţiile de conducere vor fi obţinute doar de cei care au avut legături (semnare contracte păguboase, trafic de influenţă, primire de mită în forme grave)  cu afacerea Roşia Montană. Se estimează că va fi o concurenţă acerbă pentru aceste posturi.

Tot cercetătorii britanici estimează că vom avea nevoie de minim 5 astfel de stabilimente, cu minim 10.000 de locuri fiecare, încasările preconizate, pe lună, doar pentru cazare, fiind de 50.000.000 EUR. Desigur, fiecărei persoane li se va percepe şi taxă TV, taxă folosire mobil, taxă apă de ploaie, taxă ridicare săpun, taxă sfoară cu unică utilizare etc., taxe care vor fi folosite pentru asigurarea mesei, reabilitări, întreţinere, cheltuieli diverse.

Desigur, la 10.000 persoane/stabiliment, în primă fază, vom avea nevoie încă 200-300 de oameni pentru pază, curăţenie, apoi vom angaja firme specializate de cathering etc.

Veniturile se estimează la minim 1-2 miliarde EUR pe an, din care Statul Român va primi 6%, impozitabil. Desigur, se vor reduce încasările televiziunilor care difuzează talk-showuri cu aceste maimuţe electorale, dar ele vor creşte către normal prin redifuzarea emisiunilor „Surprize, surprize”, La Mă-mă-ruţă, Teo Show, „Din dragoste” cu Mircea Radu, „În pat” cu Cătălin Botezatu.

Desigur, este puţin probabil că vom mai avea Guvern care să se bucure de aceste încasări, cel puţin în forma cunoscută, aşa că va trebui să formăm de pe acum un Guvern de criză, condus de Moise Guran şi echipa robotizată a lui George Buhnici (I LIKE IT).

Locurile de muncă estimate vor fi de minim 4600, în faza de construcţie a stabilimentelor şi de peste 6000 în faza de executare a pedepsei, pentru minim 25 de ani. Se estimează, având în vedere statisticile privind corupţia în România, că aceste stabilimente vor avea o durată de funcţionare de minim 200 de ani.