marți, 29 decembrie 2009

Eu vreau sa fiu...

Cumpărând cărţi de la Librăria Humanitas zilele astea , a dat inspiraţia peste mine, aşa cum puteţi citi mai jos, sper să vă placă:

"Pentru Claudiu Szabo şi nu numai...


Eu vreau

Eu vreau să fiu
Doar unul dintre Voi.
Chiar şi pe cea mai joasă treaptă,
De pe această scară.
Spuse poetul.
De aceea, eu muncesc mai mult
Şi zi de zi
Pentru a împiedica prăbuşirea
Scării.
Şi dacă nu o să reuşesc,
Şi scara o să se prăbuşească
Totuşi,
Treaptă cu treaptă
As vrea doar ca ea să fie umană
Sau să aibă această impresie
Şi să nu aibă nimic decât
Memorie.
Memoria Paşilor.

joi, 10 decembrie 2009

Cam aşa mă simt!

Lyrics to The Severed Garden :
Wow, I’m sick of doubt
Live in the light of certain
South
Cruel bindings.
The servants have the power
Dog-men and their mean women
Pulling poor blankets over
Our sailors

I’m sick of dour faces
Staring at me from the tv
Tower, I want roses in
My garden bower; dig?
Royal babies, rubies
Must now replace aborted
Strangers in the mud
These mutants, blood-meal
For the plant that’s plowed.

They are waiting to take us into
The severed garden
Do you know how pale and wanton thrillful
Comes death on a strange hour
Unannounced, unplanned for
Like a scaring over-friendly guest you’ve
Brought to bed
Death makes angels of us all
And gives us wings
Where we had shoulders
Smooth as raven’s
Claws

No more money, no more fancy dress
This other kingdom seems by far the best
Until it’s other jaw reveals incest
And loose obedience to a vegetable law.

I will not go
Prefer a feast of friends
To the giant family.


Puteţi asculta şi piesa lui The Doors, se numeşte Severed Garden.

luni, 23 noiembrie 2009

După 20 de ani

Sigur mai staţi pe la televizoare, să-l ascultaţi pe omul laptop, sau pe karatistul de Badea, eventual pe pelticul Cristoiu sau alţi mari analişti politici. Desigur că aţi prefera să staţi mai aproape de oamenii politici, cu o bâtă de baseball sau ceva contondent, dar fiind în România, aşteptăm trezirea poporului. De fapt spunem înainte de alegeri "Poporul român s-a deşteptat", iar după alegeri spunem că " Nu s-a schimbat nimic". Avem impresia, mai ales noi intelectualii că politica trebuie făcută altfel, mai îndreptată către nevoile de rând, mai umană, mai cu responsabilitate. Însă, NOI, nu ştim să evaluăm nevoile. NOI avem nevoie de cultură: teatru, poezie, cântec, evenimente, avem nevoie de parcuri şi spaţii de joacă pentru copii, avem nevoie să fim băgaţi în seamă. Însă altele sunt nevoile oamenilor de rând, ocupaţi şi ei să reziste în România, devenită ţara tuturor posibilităţilor. Şi o să dau un exemplu , cutremurător de altfel, cum se câştigă alegerile într-o secţie mică din oraşul Zlatna, o secţie "minoritară", de obicei cu voturile împărţite de pacheţele venite cu o zi, două înainte de votări. După cum probabil ştiţi, după închiderea combinatului, mulţi ţigani (cuvânt corect, la auzirea căruia nu se supără) s-au reprofilat pe tăierea fierului beton , scos cu barosul din stâlpii de beton rămaşi încă în picioare, sau diverse săpături după rămăşiţele procesului tehnologic, în speţă zgură bogată în cupru. Ei bine, speculând dezastrul acestei ţări, unde numeroşi locuitori de drept, votanţi, abia trăiesc de pe o zi pe alta, nu a fost nevoie să le promită şcoli, integrare, acces la servicii de sănătate, locuri de muncă. Nu. Pacheţelul de cu o zi două înainte de votări nu le va ajunge decât pentru aceea seară. Aşa că PARTIDUL, prim reprezentantul lui cel dintâi din urbe le-a promis " CĂ-I LASĂ SĂ SAPE ÎNTRE GUNOAIELE " aruncate după ecologizarea fostei uzini. Numai noi mai visăm atât de frumos la viitorul acestei ţări, la "trecutu-i mare, mare viitor." EI, printre care şi câţiva prieteni de-ai mei, se gândesc doar ce să pună pe masă MÂINE! Am să mă duc la vot totuşi, în turul 2. Am văzut spectrul lui Iliescu, rânjind în spatele prezidenţiabilului Geoană. Criminalul ăla rânjea la noi. Mă duc, votez Băsescu şi aştept dictatura să fug din ţară. Norvegia, ţine-te bine!

joi, 19 noiembrie 2009

Mi-au "murit" lăudătorii

Lumea e ocupată cu criza şi nu mai are timp de comentarii. Aşe că la ultimele postări am un singur comentariu de la pretenu' Traian, din solidaritate cred. Aşa că am două variante, cum ar spune prietenul Philip: ori suspend temporar blogu' ori scriu dracului ceva să intereseze lumea.

Sunt mic într-o lume măruntă
Şi paşi-mi sunt mici şi-s stingher
Aştept un destin să pătrundă
În corpul meu mic şi-efemer.

Să poarte imensa povară
Căci corpul ciudat este greu.
De lacrimi căzute-ntr-o vară
Pe crucea numelui meu.