După 20 de ani

Sigur mai staţi pe la televizoare, să-l ascultaţi pe omul laptop, sau pe karatistul de Badea, eventual pe pelticul Cristoiu sau alţi mari analişti politici. Desigur că aţi prefera să staţi mai aproape de oamenii politici, cu o bâtă de baseball sau ceva contondent, dar fiind în România, aşteptăm trezirea poporului. De fapt spunem înainte de alegeri "Poporul român s-a deşteptat", iar după alegeri spunem că " Nu s-a schimbat nimic". Avem impresia, mai ales noi intelectualii că politica trebuie făcută altfel, mai îndreptată către nevoile de rând, mai umană, mai cu responsabilitate. Însă, NOI, nu ştim să evaluăm nevoile. NOI avem nevoie de cultură: teatru, poezie, cântec, evenimente, avem nevoie de parcuri şi spaţii de joacă pentru copii, avem nevoie să fim băgaţi în seamă. Însă altele sunt nevoile oamenilor de rând, ocupaţi şi ei să reziste în România, devenită ţara tuturor posibilităţilor. Şi o să dau un exemplu , cutremurător de altfel, cum se câştigă alegerile într-o secţie mică din oraşul Zlatna, o secţie "minoritară", de obicei cu voturile împărţite de pacheţele venite cu o zi, două înainte de votări. După cum probabil ştiţi, după închiderea combinatului, mulţi ţigani (cuvânt corect, la auzirea căruia nu se supără) s-au reprofilat pe tăierea fierului beton , scos cu barosul din stâlpii de beton rămaşi încă în picioare, sau diverse săpături după rămăşiţele procesului tehnologic, în speţă zgură bogată în cupru. Ei bine, speculând dezastrul acestei ţări, unde numeroşi locuitori de drept, votanţi, abia trăiesc de pe o zi pe alta, nu a fost nevoie să le promită şcoli, integrare, acces la servicii de sănătate, locuri de muncă. Nu. Pacheţelul de cu o zi două înainte de votări nu le va ajunge decât pentru aceea seară. Aşa că PARTIDUL, prim reprezentantul lui cel dintâi din urbe le-a promis " CĂ-I LASĂ SĂ SAPE ÎNTRE GUNOAIELE " aruncate după ecologizarea fostei uzini. Numai noi mai visăm atât de frumos la viitorul acestei ţări, la "trecutu-i mare, mare viitor." EI, printre care şi câţiva prieteni de-ai mei, se gândesc doar ce să pună pe masă MÂINE! Am să mă duc la vot totuşi, în turul 2. Am văzut spectrul lui Iliescu, rânjind în spatele prezidenţiabilului Geoană. Criminalul ăla rânjea la noi. Mă duc, votez Băsescu şi aştept dictatura să fug din ţară. Norvegia, ţine-te bine!

Mi-au "murit" lăudătorii

Lumea e ocupată cu criza şi nu mai are timp de comentarii. Aşe că la ultimele postări am un singur comentariu de la pretenu' Traian, din solidaritate cred. Aşa că am două variante, cum ar spune prietenul Philip: ori suspend temporar blogu' ori scriu dracului ceva să intereseze lumea.

Sunt mic într-o lume măruntă
Şi paşi-mi sunt mici şi-s stingher
Aştept un destin să pătrundă
În corpul meu mic şi-efemer.

Să poarte imensa povară
Căci corpul ciudat este greu.
De lacrimi căzute-ntr-o vară
Pe crucea numelui meu.

Mă simt ca o clepsidră

Mă simt ca şi o clepsidră. Nu ştiu de ce mi se întâmplă asta, şi nu ştiu ce să fac sau cum să procedez.

După fiecare moment din viaţa mea, mă refer la cele importante, pentru care am muncit mult, m-am zbătut şi m-am luptat, apare cineva din negura timpului, cineva fără faţă şi fără identitate care întoarce clepsidra. Care mă face să reiau totul de la început, fără amintiri decât cea a trecerii tăcute a nisipului, a timpului în general. Toată lupta, toată pregătirea, victoria sau înfrângerea, momentele plăcute sau cele mai puţin plăcute se estompează, şi rămîn în urmă doar culori comune, maro, ale trecutului. În loc ca viaţa mea să fie o sumă de lucruri trecute făcute pentru ceva, o proiecţie trepatată a unui scop cât mai nobil transpus în fapte, ea devine o goană după o viitoare "faptă", o nouă încercare de umplere a goului. Mă simt ca Sisif, cu bolovanul lui cu tot. Aşa că m-am hotărât. Ori mă las de bolovan, că nu e de mine, ori găsesc pe ăla care o făcut jocul şi îi spun să modifice meniul.Una din două.

Prietenia

Ce e prietenia şi cum se întreţine? Cea mai cunoscută sintagmă, populară printre prietenii de pahar de prin crâşmele unde obişnuiam să-mi petrec ore bune din viaţa mea era că: prietenia se câştigă las un pahar şi se întreţine cu un butoi". Lichidul din interiorul recipientelor poate să difere. Dar nu asta e important, ci mesajul. Bineînţeles nu se vrea o definiţie, ci doar o interpretare a realităţii. Cine şi-a numărat vreodată prietenii? Adică să-ţi pui întrebarea: câţi prieteni am avut eu până acum? sau câţi prieteni am eu în prezent? Fără a divaga cu "prieteni adevăraţi" sau " prietenă adevărată"! Adică, cică, trebuie să faci compromisuri de un fel sau altul. Cu cât eşti mai comod, închis în tine, cu atât mai mult butoiul devine canistră, apoi sticlă de 2l şi în final pipetă. Există bineînţeles şi genul de prietenii găsite prin filme, băieţelul şi fetiţa care se cunosc de mici şi care cresc împreună, şi care se cunosc la perfecţie, fac lucruri împreună etc. Filmul se termină de obicei cam prin momentul în care băieţelul devine băiat şi fetiţa devine fată sau femeie şi strică toată prietenia cu o partidă sexuală, reuşită de altfel. Dhe el ştie ce-i place ei, şi ea ştie cum...Nu mai continui. Clar atracţia sexuală este duşmanul prrieteniei! Ca idee, tre să-ţi găseşti prieteni bărbaţi sau femei urâte! Glumeam dar dacă vrei să nu fii "înşelat" în prietenie, trebuie să urmezi codul nescris al alegerilor. Ce bine e să vorbeşti tâmpenii!!! Îmi lipsea. Pentru mine prietenia e ca o cursă de maraton, cu obstacole, probă neinclusă în nici o disciplină olimpică.
E maraton, pentru că nu se termină decât la finalul finalului, şi de ce e cu obstacole lesne de înţeles. Premiile sunt multiple. Câteodată te depăşesc unii, alegi: alergi să-i ajungi sau îi laşi înainte. Câteodată, depăşeşti tu pe alţii: mergi înainte sau îi laşi să te ajungă. Sau simulezi. Simulezi că vrei să-i ajungi, simulezi că vrei să-i laşi să te ajungă etc. Ideea de bază e că oricum trebuie să ai cu cine să alergi, că restul deciziilor le iei pe parcurs. Dacă nu participi, nu ai cum să iei aceste decizii. Implicare, compromis sunt câteva lucruri care dau dimensiunea prieteniei. Diversele constrângeri? Clar. Fac compromisiuri, câteodată sunt constrâns şi de multe ori constrâng, mă implic, şi de ce nu, simulez de multe ori. Dar am prieteni, nu mulţi, da cei mai buni. Pentru că mi i-am ALES eu.