marți, 6 februarie 2024

Pe vremea lui Ceașcă!

 Pe vremea lui Ceașcă era mai bine. Era mai bine din două motive mari și late: eram mai tânăr și mai prost. 

    Acum, în democrația asta originală, de la o vârstă am început să îmi număr cicatricile și am descoperit câteva pe laba piciorului....Nu îmi mai aminteam de unde le am, apoi cu drag, totul mi s-a dezvăluit în fața ochilor de parcă a fost ieri. Îmi dau lacrimile doar când mă gândesc.

    Pe vremea lui Ceașcă era foarte important să ai lapte în casă. Mergea foarte bine cu peștele stricat sau cu puii "frații Petreuș".  Asta dacă nu erai milițian, ca vecinu'. Pe scurt, băgam foame dar suplineam cu laptele. Eu de fițos ce eram, nici nu beam lapte așa gol, se chinuia mama să-mi facă cacao. Nu era de ajuns comunismul și urmările lui, mai avea mama și un copil cu "fițe", motiv pentru care mai regla din palme.

Ajunge preludiul sau continui? 

    Era o zi frumoasă de toamnă.....păsările ciripeau, florile înfloreau, frunzele făceau și ele ce știau mai bine,  tovarășu' habar nu avea ce îl așteaptă, Iliescu făcea flotări pentru că se preconizau schimbări la pauză.

    Ca de obicei, ori nu era curent, ori nu aveam gaz în butelie. De data asta aveam curent. Deci nu aveam gaz în butelie. Mama încălzea laptele  jos, la nivelul parchetului, pe un celebru reșou made in "România, ai dacă te descurci", într-o oală/cratiță (parcă acum o văd) de 5 l. Era cald și bine ]n apartament, motiv pentru care aveam șosete de lână în picioare.

    Am fost nu numai fițos dar și neastâmpărat, motiv pentru care am capul spart de 11 ori. Pe numărate. Motiv pentru care nu puteam sta nemișcat nici măcar la masă. Nu de fițos, de neastâmpărat. Cum am reușit să fac ce am făcut, nici acum nu se știe. Cert e că m-am trezit cu piciorul în oala cu lapte care fierbea. Și nu, nu m-a durut. Nu imediat. A durat un pic până a trecut căldura prin șoseta de lână. Cert e că, în momentul în care am început să urlu, părinții mei au realizat grozăvia și nu au știut ce să facă altceva decât să îmi extragă șoseta de pe piciorul buclucaș. Cu tot cu piele, bineînțeles. 

De aia zic că era mai bine pe vemea lu' Ceașcă. Oricâtă piele trăgeau de pe noi, tot mai rămânea.