Dă Doamne să fie bine

Nu ştiu ce se întâmplă cu România de azi. Am renunţat la ştirile de la ora 5, doar ca să nu mai văd cum se face rating din violuri, omoruri şi orice astfel de distracţii. Am renunţat la Talk-Show-uri ca  să nu mai aud cum unul bate pe altul, cum se ameninţă, cum se înjură. Din când în când mă mai uit la un meci de fotbal, făcând abstracţie de înjurăturile inerente. Aseară, chiar înainte de pauza unui meci, un criminal, altfel nu i se poate spune, trece printre oamenii de ordine, se îndreaptă către mijlocul terenului şi  nonşalant, îl plezneşte cu pumnul aproape de tâmplă pe un jucător al oaspeţilor. Purta pe mână şi un box de metal, provocând astfel jucătorului şi o fractură. E clar că situaţia a scăpat de sub control.

În astfel de momente, cred că (aşa cum un părinte disperat a crezut la rândul lui), numai Domnul ne poate ajuta. Nu mai avem frică de nimic, ne-am "animalizat" şi "manelizat" în acelaşi timp. Aşa că, doar Domnul poate să ne mai oprească. E singurul de care ne mai e, încă, teamă.

Buna dimineaţa

Amintirea unui vis

Îmi sorb lacrimile
care se scurg pe pielea ta
Sunt atât de calde încât
îmi frig buzele
şi aşa uscate.
Cu palmele întărite
îţi răscolesc atent
părul ciufulit.
Apoi, desenez cu
degetu-mi strâmb
autostrăzi spre
coapsele tale.
Aşa trece timpul
în visul acesta
pe care îl am
în fiecare noapte.
Mai nou, visez
cu ochii deschişi
că te aştept sub un tei,
că te întinzi
să mă săruţi
cu ochii închişi.
Îţi răspund la
rândul meu.
Şi mă lovesc de oameni
pe stradă
în timp ce desenez
forme geometrice
în spaţiu
cu buzele.
Se uită la mine cu tristeţea
cu care te uiţi
la un mutilat,
venit de pe un front
oarecare.
Nu pot să te ating
şi cum mi-am terminat
lacrimile,
cum mi-am muşcat limba
încercând să-ti rostesc
numele
şi el imaginar,
încerc să te miros ,
căutându-te
în fiecare particulă
din jurul meu.
Te-am găsit acolo unde
te-am căutat
cel mai puţin.
Te-am găsit acolo unde
ai fost dintotdeuna.
În mine.

Lumea Cometei

Am să vă povestesc despre Lumea Cometei! Ea, Cometa vine de niciunde şi va pleca spre nicăieri!  Important nu e de unde vine şi unde va pleca. Important e ce va schimba trecerea ei. Ea, în sine, nu e mai importantă decât o brânduşă de toamnă ascunsă între trei fire de iarbă. Voi toţi  ceilalţi sunteţi simpli meteoriţi care, la un moment dat, în timp şi spaţiu, veţi gravita în jurul Cometei. În acest punct ea controleaza totul, pe orizontală, pe verticală, şi în toate celelalte dimensiuni. Cândva, eventual, o să puteţi face parte din Cometă,să vă alipiţi lumii ei, să deveniţi una cu ea sau să rupeţi bucăţi din ea şi să plecaţi departe, departe...

Veţi fi fericiţi pentru că aţi întâlnit-o, veţi simţi că aţi fost schimbaţi în bine pentru totdeauna, iremediabil şi ireversibil. Şi ea, Cometa, va străbate Universul, în linişte, continuând să schimbe destine, până când, într-o zi, va deveni praf de stele.

Tu străine, dacă ai fi Cometă, ţi-ai accepta destinul? Să fii atât de mult pentru alţii şi atât de puţin pentru tine? Mereu singur, mereu în alergare!

Şi dacă ai întâlni o Cometă ca şi tine, care şi-ar zdrobi corpul şi sufletul nisipos de propria-ţi lume, care ţi-ar îngâna la urechi melodia pe care o aştepţi de veacuri, ai înţelege dacă destinul tău ar fi să mergi mai departe?

Ai înţelege dacă "niciodată" ar fi mai presus decât "pentru totdeauna"?

Ai înţelege că tot ce ai de făcut e să aştepţi, trăind?

Poezie de moral

Zilele dragostei nu s-au sfârşit,
Ci doar au luat o pauză
De hidratare cu impresii
Şi cu sentimente aruncate spre infinit.

Misterele dragostei nu s-au pierdut,
Ci doar şi-au schimbat direcţia
S-au întors la axioma emoţiei,
La simţurile exaltate de început.

Sfârşitul dragostei nu e în zilele
În care stau departe de tine,
Ar putea fi în timpul pierdut
În care nu pot să-ţi caut enigmele.

Staţi liniştiţi, nu aici este sfârşitul,
Degeaba-ncercaţi să măsuraţi infinitul,
Degeaba aţi invitat raţiunea la masă.
Nu-mi pasă. Nu aici e sfârşitul

Sunt un om viu

Nichita Stănescu-Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
....................................

Today is the first day of the rest of my life

Silă

Ne-am înmulţit ca dracu pe planeta asta. În numele supravieţuirii vom distruge tot, până când planeta albastră va ceda şi ne va lăsa cu curul în soare. La propriu şi la figurat. Toată lumea ne spune că trebuie şi că am fost programaţi să ne reproducem. Şi tot o facem, deşi majoritatea ar trebui să se resemneze la a exersa. Cică nu mai avem ce mânca, dar unii îşi vâră milioane de euro în buzunare, furând şi bătându-şi joc de semenii lor. Şi noi răbdăm, sperând ca măcar copiilor noştrii să le fie mai bine. Mă scuzaţi, dar cum dracu să le fie mai bine? Mai bine învăţaţi-i sa fure şi să nu plece din Romania, ţara tuturor posibilităţilor. 

Cât costă un bilet dus la dracu'n praznic?

 Sursa foto aici.