Poezie despre visuri

Poate că visurile mele sunt doar lumânări
în mâini de bătrâni fără speranţă
sau bucăţi de lemn plutitoare
care ard
pe o mare fără de sfârşit.
Poate doar flori atât de frumoase
încât vor dispărea
după o zi.
Însă în secunda dinaintea volatilizării lor,
am să le preţuiesc mai mult decât
realitatea.
Până la urmă, cine poate spune
din ce e făcută eternitatea?

Doar ea, muzica...

"Toate lucrurile profunde sunt cântec. Se pare că, cumva, partea esenţială a noastră cântă, ca şi cum restul fiinţei noastre ar fi doar o cusătură ascunsă sau un înveliş fără mare valoare."
Thomas Carlyle

"Fără muzică, viaţa ar putea fi doar o eroare."
Friedrich Wilhelm Nietzsche

"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare."
Nichita Stănescu

Muguri de tradiţie

Pe mine m-a emoţionat. Îmi aminteşte cât de mult avem unii şi nu ştim să ne bucurăm de asta. Îmi aminteşte că de noi depinde să schimbăm ceva. Până la urmă, fiecare popor are conducătorii pe care îi merită.

"Ai zice că fascinația a ajuns la capătul puterilor când începe să ruleze "Muguri de tradiție" -- scurtmetrajul realizat de absolvenții cursurilor de profil de la Centrul Artelor Vizuale Zlatna. O micuță extrem de frumoasă trăiește drama imobilizării într-un scaun cu rotile și se izolează într-o lume proprie. Doamna Jeni, faimoasă creatoare de costume populare din zonă, înlocuiește universul plin de durere al Patriciei cu farmecul și măiestria cusutului, dând un nou sens vieții fetiței. " - Ioana Albulescu (www.stirisireportajealba.ro)

Primul cioban al ţării

Sursa foto aici.

Mai ştiţi bancul ăla când ajung primii oameni pe lună şi văd nişte urme de paşi. Într-un crater găsesc pe un cioban şi îl întreabă: Bade, da tu cu ce ai venit aici? La care ciobanul răspunde: cu brânză. Este posibil ca acel cioban să fi fost Gigi Becali. De departe cel mai mediatizat om din România, Jiji are acum şi baladă pentru eliberarea lui. Dacă nu se rezolvă nici cu asta, promit să îi scriu un volum de poezii şi va fi eliberat urgent. Telenovela nu are cum să se oprească aici, vom vedea dacă şi clubul Steaua va avea de suferit. Curios de mor!

Turistu' asfaltistu'

Ca orice turist asfaltist, plecat în ţară la o nuntă, am considerat de cuvinţă să vizitez minunile patriei, până nu găsesc românaşii nostri ceva pe sub ele, gen cupru, aur, gaze de şist şi astfel să le sacrificăm pe altarul aşa numitei dezvoltări economice. Ne-am înmulţit peste măsură, unii fură de rup, aşa că trebuie să mănânce şi gura noastră ceva.

Am fost la Cetatea Râşnov, la care nu am ajuns într-o tură anterioară în Piatra Craiului, deoarece eu, fiind extravagant, am preferat să urc sus pe creasta respectivului masiv montan. Să revin la cetate. Dhe, cetatea frumoasă. Pentru cei care preferă să nu îşi mişte fizicul apetistant, din parcare există două trenuleţe (tractoare camuflate, cu remorcă), care contra 4 lei, te duc şi te aduc la/de la cetate. Pentru copii e foarte frumos, mai ales că ei au reducere.

Cetatea, după cum spuneam e atractivă, cu diverse construcţii interioare, puncte de belvedere, muzeu, personaje istorice care te întâmpină, magazine de la care poţi cumpăra orice, în afară de chestii tradiţionale româneşti. 

Din păcate, cam puţine informaţii despre cetatea dacică peste care s-a construit şi reconstruit cetatea medievală. Am ales să arunc trei lei şi să mă uit cu binoclul către Bucşoiu (Masivul Bucegi), încă acoperit de zăpezi. De sus se vede Râşnovul, a dreacu saşi l-au aranjat la fix, case ordonate, străzile la fel, o delectare pentru ochi. De la Punctul de Informare Turistică poţi obţine hărţi ale zonei, un program cu evenimentele anuale din oraş şi cetate, diverse cărţi, precum şi un Ghid  Cultural-turistic al...Roşiei Montane !!??!!, pe care noi nu îl găsim în judeţul Alba, din motive lesne de înţeles.

Am rămas plăcut impresionat de cetate, de puţul de 140 m de unde se alimentau "cetăţenii" cu apă. Se poate şi mai bine, în special mă refer la reabilitarea unor zone din interiorul cetăţii precum şi la nivelul obiectelor de artizanat pe care le poţi cumpăra ca şi amintire.

Dacă tot am fost în zonă, ne-au sărit în ochi indicatoarele către Peştera Valea Cetăţii. Cu sângele de speolog fierbând în vine, am zis: ia să vedem care e treaba. De la parcarea aferentă cetăţii, mai mergi încă 1500 m către Poiana Braşov şi aici parcăm maşina. Către peşteră, indicator cu 450 m de mers pe jos, adică 8 minute de relaxare în natură. Plus alte indicatoare, cu regulile de respectat, şi altele suplimentare din care aflăm că în fiecare sâmbătă se organizează în peşteră un concert, evident că neamplificat. Nu ştiu dacă după modelul de la Româneşti, dar chestia prinde. Pentru cei interesaţi, biletul la concert e de 40 lei. Nu ştiu dacă se cumulează cu taxa de vizitare, care e de 15 lei pentru adulţi. Cei 450 m sunt amenajaţi, pe un drum , este şi o deviaţie pe scări, pentru cei mai sportivi.

Peştera este fosilă (nu are apă, decât picăturile din tavan), are circa 998 metri lungime, din care partea vizitabilă e undeva la 330 m. Practic e un culoar, apoi o sală mare cu gururi, stalactite, stalagmite, prin care se urcă pe partea stângă apoi se coboară pe...aţi ghicit, pe partea dreaptă. În mijloc e amenajată un fel de scenă pentru artişti. Metoda de amenajare e puţin cam invazivă, scări de metal, dar asta e , românii au posibilitatea să vadă cum e într-o peşteră fără să fie nevoiţi să se târască prin noroi, fără să sprijine pereţii (după mine ăsta e farmecul). Oricum pentru copii e ceva extraordinar, am văzut circa 5 autocare cu elevi care năvăleau către peşteră. 

În consecinţă, în ţara asta mai e câte ceva de văzut.

Dacă în pelerinajul vostru turistic treceţi prin Miercurea-Sibiului, nu pot decât să vă recomand călduros localul din imaginea de mai jos, amplasat la intrare în Miercurea, venind de către Sibiu. Comandaţi specialitatea casei: ciolan cu fasole. Dar nici ciorba de burtă sau restul bunătăţilor nu o să vă dezamăgească.

Români, distrugeţi România!