Despre zbor

"Dacă nu vrei să sufoci iubirea, las-o să zboare fără să îi dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult să conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodată nu o să poți să zbori pe un culoar diferit de sufletul tău pereche. Oricât de rătăcit ești, la un moment dat ajungi la forma desăvârșită, la contopire." (Chris Simon)

Zbor, ca un picur desprins
Din măreţia cerului prea înalt.
Cel puţin, mie mi se pare că zbor.
Ceilalţi, contemplă căderea. Ce salt!

Mă întreb dacă această plăsmuire,
Nu e cumva o conspiraţie mondială,
Ca eu să devin strop. Ce noroc!
Să fiu conştient de evoluţia mea naturală.

Cu viteză pleznesc apa unei bălţi.
Apoi mă scufund. Şi fără nici o explicaţie fizică
Sar înapoi, tras de un fir nevăzut
Totul e mut. Nici sunet, nici muzică.

Oare, mă întreb eu însumi uimit
Mi-o fi dor de cerul nu demult părăsit?