Om străpuns de lună

Sunt Om străpuns de Luna plină
imprevizibilă jivină

ce urlă doruri printre

stropi scăldați în sânge

prin gânduri care-au învățat

a plânge.

Sunt strigătul purtat de vină

mă scald în nesfârșita ta

lumină

și-mi urlu încarnările toate

prin vine sângele-mi

străbate

lumi nedescrise, necuprinse

fiori de veacuri neatinse

sunt vuiet, cerșetor și prădător

mă dezmembrez ușor, ușor

Îmi rup bucăți din trup, din minte

din destin

mă prăbușesc în timp ce mă închin

Sunt tot și absolut nimic

dacă va fi să mă ridic

nu îndrăznesc să cer nimic din lumea mea

tot ce-mi doresc e să mai fiu

cândva

cu Ea.