Cultura şi Zlatna, vaca şi baletul!

Urmeaza Zilele Municipiului  Alba Iulia; se organizează  diverse evenimente; tocmai a trecut Noaptea Muzeelor, cu un record de 5000 de vizitatori pentru Muzeul Unirii ; săptămîna viitoare „Play For May” în spaţiile Ryma din Şanţurile Cetăţii; nu de mult au fost „Festivalul Luminii”, proiecţii filme de scurt metraj; pictorii aiudeni de la Fundaţia Inter Art- vernisează o expoziţie nouă ; Trupa Skepsis împlineşte 9 ani de activitate, urmează spectacolul aferent, cu folk şi poezie; era să uit de târgul de carte de unde am cumpărat „Romanul Porno” a lui Florin Piersic jr.; o domnişoară întreabă lângă mine: "Mă sinucid altădată?" sper să fi fost o carte; elevii de la Liceul de Muzică cântă arii de operă pentru combaterea consumului de droguri; în Ampoiţa oierii îşi „Măsoară oile”; la Aiud s-a terminat „Festivalul Primăverii”, nu de mult cugirenii organizau „Zilele Tineretului”; la Sebeş, tocmai a luat sfârşit Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” şi ar mai fi nenumărate exemple. De exemplu, Festivalul de poezie „Nicolae Drăgan” din Galda de Jos sau comemorarea celui care a fost luptătorul anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu. Şi alte şi altele…
Poate vă întrebaţi ce legătură are Zlatna cu subiectul, adică cultura. Nici una, desigur. Există o legătură evidentă între dezvoltarea unui oraş şi  gradul de cultură al acestuia. Se vede asta peste tot. 

În Zlatna nu avem nimic: cinematograf, nu avem nevoie, putem să urmărim telenovelele şi acasă, e mai ieftin; Casă de Cultură? Doar în acte, fără sediu adecvat şi fără activităţi; spectacole? concerte? Unul singur, pe terasa unui bar, că de o sală nici nu poate fi vorba; Expoziţii? O singură asociaţie non-profit care mai organizează, destul de rar e drept. Singurele instituţii rămase sunt Liceul şi Şcoala Generală, care mai mişcă şi ele câte ceva. Avem o istorie pentru care americanii ar plânge şi ar plăti în acelaşi timp. Vestigiile istorice sunt din ce în ce mai puţine, depozitate alandala, iar marea majoritate aşteaptă să fie descoperite.În pâmânt.
Cine are nevoie de cultură în Zlatna? Oare nimeni? Oare noi zlătnenii care ne întâlnim pe holurile Casei de Cultură a Sinicatelor, a Casei de Cultură a Studenţilor din Alba Iulia, în spaţiile Ryma din Şanţurile Cetăţii sau în spaţiul expoziţional al Fundaţiei Inter-Art Aiud suntem dezaxaţi, perverşi, ciudaţi sau nebuni? Sau suntem pur şi simplu normali?

Tocană de cartofi "a la Chiolbuc"

Nu e ceva deosebit sau special, dar dacă tot o să fie probă pentru evenimentul din 28 Mai de la Alba Iulia, am zis că e bine să fie pusă pe hârtie. Şi dacă e pe hârtie, de ce să nu fie pe blog.

Ingrediente: 2 kg cartofi, 1 kg carne de viţel, 2 ardei graşi "buni", 2 ardei albi, 2 cepe albe "bune" ca pumnul, sare, piper, ulei, 2 roşii, 1 căţel de usturoi, 2 foi de dafin, 1 bucată de afumătură (costiţă sau picior porc afumat).

Se taie carnea, cubuleţe, şi se pune în ceaun cu un pic de ulei; după ce se prăjeşte, se scurge de ulei şi se pune separat. Se poate pune în loc de ulei şi untură, dar există riscul să iasă cam grasă. Dacă se pune untură, măcar să fie untură de borcan, în care a stat carnea . 

Pregătirea ingredientelor se va face înainte de începerea concursului, ca să se economisească timp.

Se taie mărunt ceapa, se pune în ceaun cu un pic de ulei, până se rumeneşte, apoi se adaugă ardeii, tăiaţi mărunt şi ei. După ce se călesc puţin, peste se adaugă apă, cât să treacă peste ingrediente.Apoi trebuie lăsate să dea 2-3 clocote bune, apoi se bagă carnea peste.

După ce se fierbe carnea, se bagă 2-3 roşii tăiate mărunt, apoi peste, se bagă cartofii. Cu cât sunt mai mărunţi tăiaţi, cu atât se fac mai repede.Odată cu cartofii se bagă şi sare, piper, după gust, plus un căţel de usturoi, tăiat mărunt plus 2 foi de dafin. 

 Tot acum se poate pune costiţa sau bucata de carne afumată, dar care de preferinţă trebuie fiartă înainte, asta înseamnă un vas suplimentar.

Se serveşte cu smântână, după gust.

Ca să nu fie "singură", pe lângă tocăniţă se recomandă servirea unei salate de varză, care se poate face din două verze "bune", tăiate mărunt, cu oţet , ulei, sare şi piper.

Recomadarea bucătarului: după cum bine se ştie gustul nu e totul, aşa că tocăniţa se va servi în farfurii de lut  ( de Horezu), cu linguri de lemn, cu "pită" de casă şi de ce nu, un pahar de ţuică de poftă de mâncare.

Bonus.

Mi-e dor de Nichita

Pe măsură ce-l descoper tot mai mult pe cel care a fost Nichita Stănescu, mă simt tot mai atras de ceea ce el a creat. Mă identific uneori cu ce a simţit el, sunt şi momente însă când nu pot fi de acord. Pot spune însă că de fiecare dată când regăsesc o poezie de-a lui, care a însemnat ceva pentru mine, renasc de fiecare dată.

Motto: "Unii oameni nu ar trebui să moară".

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

alte poezii găsiţi aici.

Nu ne păcăliţi domnu' Boc!

Şi îmi cer scuze pentru cuvântul domnu'.

Aţi auzit cumva de programul "Dezvoltarea retelei nationale de camine pentru persoane varstnice"? La prima vedere pare un gest minunat şi salvator al guvernului micului Muc, care doreşte să salveze personalul fostelor spitale din ţara nimănui, denumită în continuare România. Şi de asemenea, să găsească adăpost pentru bătrânii noştrii. Dar cum nimeni nu crede că acest guvern are vreun interes să salveze pe cineva sau să creeze cu adevărat ceva util, am săpat un pic mai adânc. Acest program atât de pompos denumit, vine imediat după decizia lui "Ciki" Attila, ministrul sănătăţii cu "s" mic,  de a desfiinţa o grămadă de spitale din România, fără un răspuns la întrebarea ce fac bolnavii sau personalul din respectivele spitale. Spitale desfiinţate mai peste tot , în afara judeţelor cu populaţie preponderent maghiară, dar asta e altă discuţie. Cum eu nu am nimic cu prietenii maghiari, revin la subiect. Omul, în speţă Ciki, s-a gândit el să dea Ordonanţa sau Hotărîrea de Guvern, în cârdăşie cu vremelnicul prim ministru, guvernul şi partidele de la guvernare, însă problema e că în legea spitalelor se specifică: spitalele nu pot fi închise decât cu acordul consiilor locale de care aparţin. Deci bai. Să recapitulez: scot hotărâre de guvern, taie finanţarea spitalelor de pe lista neagră prin Casa de Asigurări de Sănătate, dar îi încurcă hotârârile de Consiliul Local. Aşa că, trebuie cumva să convingă oamenii, în speţă consilierii, să voteze desfiinţarea spitalelor. Cum să facă asta? 1. Presiuni politice, promisiuni fără nici o garanţie sau 2) fiţi foarte atenţi: crearea unui program naţional de cămine de bătrâni, care să funcţioneze cu finanţare de la Guvern, pe o perioadă de 33 de luni minim, pe structura fostelor spitale, cu o singură mare condiţie, stipulată în  ghidul de finanţare: ca şi condiţie de eligibilitate, primul document necesar pentru obţinerea finanţării este, surpriză: Hotărârea de Consiliu Local prin care se desfiinţează spitalul din localitate. Ne crezi proşti Ciki? Ne crezi proşti Muc cel mic? Aştept să îmi ascultaţi telefoanele, nu de alta dar să vă pot spune ce simt pentru voi.

Ştiţi ce înseamnă asta, nu? Premeditare. Programul ăsta cu crearea căminelor de bătrâni e de fapt  o modalitate de a prostii oamenii ca să uite de închiderea spitalelor. Să nu cumva să faceţi greşeala să credeţi că lucrurile se întâmplă fără intenţie. Totul e intenţionat. Vor urma spitalele private şi dezvoltarea servicilor medicale de urgenţă cu finaţare privată. Pentru că bolnavii rămân bolnavi. 

Ne auzi Boc? Nu suntem proştii tăi. Suntem cu ochii pe tine. Ştiu că ţara ne vrea proşti, de aceea distrugeţi şi învăţământului românesc. Dar mai durează. Tu nu o să mai apuci să-i conduci pe "proştii" ăia. La anu' te întorci unde îţi e locul. La a fi căpuşă pe un serviciu liniştit şi plătit de Stat. Drum bun, cale bătută, cin' te prinde.......