marți, 18 octombrie 2011

Lumea Cometei

Am să vă povestesc despre Lumea Cometei! Ea, Cometa vine de niciunde şi va pleca spre nicăieri!  Important nu e de unde vine şi unde va pleca. Important e ce va schimba trecerea ei. Ea, în sine, nu e mai importantă decât o brânduşă de toamnă ascunsă între trei fire de iarbă. Voi toţi  ceilalţi sunteţi simpli meteoriţi care, la un moment dat, în timp şi spaţiu, veţi gravita în jurul Cometei. În acest punct ea controleaza totul, pe orizontală, pe verticală, şi în toate celelalte dimensiuni. Cândva, eventual, o să puteţi face parte din Cometă,să vă alipiţi lumii ei, să deveniţi una cu ea sau să rupeţi bucăţi din ea şi să plecaţi departe, departe...
Veţi fi fericiţi pentru că aţi întâlnit-o, veţi simţi că aţi fost schimbaţi în bine pentru totdeauna, iremediabil şi ireversibil. Şi ea, Cometa, va străbate Universul, în linişte, continuând să schimbe destine, până când, într-o zi, va deveni praf de stele.
Tu străine, dacă ai fi Cometă, ţi-ai accepta destinul? Să fii atât de mult pentru alţii şi atât de puţin pentru tine? Mereu singur, mereu în alergare!
Şi dacă ai întâlni o Cometă ca şi tine, care şi-ar zdrobi corpul şi sufletul nisipos de propria-ţi lume, care ţi-ar îngâna la urechi melodia pe care o aştepţi de veacuri, ai înţelege dacă destinul tău ar fi să mergi mai departe?
Ai înţelege dacă "niciodată" ar fi mai presus decât "pentru totdeauna"?
Ai înţelege că tot ce ai de făcut e să aştepţi, trăind?


luni, 17 octombrie 2011

Poezie de moral

Zilele dragostei nu s-au sfârşit,
Ci doar au luat o pauză
De hidratare cu impresii
Şi cu sentimente aruncate spre infinit.

Misterele dragostei nu s-au pierdut,
Ci doar şi-au schimbat direcţia
S-au întors la axioma emoţiei,
La simţurile exaltate de început.

Sfârşitul dragostei nu e în zilele
În care stau departe de tine,
Ar putea fi în timpul pierdut
În care nu pot să-ţi caut enigmele.

Staţi liniştiţi, nu aici este sfârşitul,
Degeaba-ncercaţi să măsuraţi infinitul,
Degeaba aţi invitat raţiunea la masă.
Nu-mi pasă. Nu aici e sfârşitul

miercuri, 12 octombrie 2011

Sunt un om viu

Nichita Stănescu-Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

....................................