De la gunoaie la TVR

Cum poţi ajunge de la gunoaie la TVR? În principiu, făcând cam de toate şi la un moment dat se nimereşte şi asocierea asta. Pe scurt ne-am înscris în proiectul "Let's do it Romania!", am ales să igienizăm Cheile Glodului şi am pus tabăra în Balşa, profund motivaţi de plăcintele la cuptor promise de Sandu. Poze cu plăcintele nu am, din cauză că pozacii erau ocupaţi cu înfulecatul, dar una cu locaţia vine acum:

Bine, asta e o parte din măreaţa grădină care va aparţine Bălşanului, dacă totul merge bine. De dimineaţă, am luat Mercedesul şi am purces către Ardeu-Cheile Glodului. Fiind foarte entuziasmat, de la atmosferă şi de la vitamine, am înfipt urgent automobilul într-o groapă, fiind extras cu greu de participanţi. Cea şifonată a ieşit, bineînţeles, nevastă-mea. A fost cu intenţie.

Apoi am purces la adunat gunoaie, la început mai timid, apoi mai "până-n gât". Tehnica folosită a fost cea a "plutăritului" adică decât să le cărăm noi în spate, mai bine la cară apa şi aşa toţi sătenii folosesc sintagma "apa duce".

Totul mergea strună, cu mici dureri de spate precum şi puţin frig la picioare, însă pericolul cel mare era undeva pe o piatră, pericol pe care aproape a avut bunăvoinţa să se aşeze Răducu.

Da, viperă cu corn, fără lapte. După o zi de muncă de 8 ore şi ceva am reuşit să "culegem" oarecâte PET-uri şi alte deşeuri flotante, fapt pentru care ne-am fotografiat cu ele pentru eternitate.

Nici nu am apucat să mă usc pe barbă, că Luni am aterizat la Cluj, de data asta cu formaţia, pentru o emisiune matinală, "Buna dimineaţa Transilvania!". Dacă mă întrebaţi care e legătura între cele două evenimente, aş putea filosofa, însă ce fac cam are legătură cu muntele, cu ecologia, deci merge şi un cântec. Aşa că seara pe la 9 am aterizat în studiourile TVR de la Cluj. Atmosferă destinsă.

Unii făceau scheme cu chitara, alţi scheme cu prezentatoarea.

Până la urmă totul a fost foarte bine, în afară de emoţiile inerente, am fost foarte volubili. Cea mai gustată poantă a fost răspunsul la întrebarea: Ce vă leagă de Cluj? Eu am maşina înmatriculată pe Cluj, Sebi are gagica de la Cluj, Padre lucră în Cluj iar Victor............Ei bine, Victor a fost operat la Cluj. Nu vă faceţi griji, e bine măgarul!

Aşa e viaţa mea, este şi bună şi rea, dar e mai bună cu Victor în ea. Bla, bla. Pa, vă pup.

Fotbalul şi dracu

Da domne', am un viciu mare, mă uit la fotbal. Nu foarte des, ce e drept. Şi de o vreme încoace, nici măcar nu mă mai enervez, iau lucrurile ca atare. De când am renunţat şi la echipa favorită, Ştiinţa -Campioana unei mari iubiri, am rămas cu un singur sentiment: Anti-Mitici, pe ei şi pe mama......... Să nu mă apuc....

Însă ieri am văzut un meci. Bine, meci e mult spus. O parodie. În "dulcele stil clasic" pentru că poate aţi ghicit, una dintre echipe se numeşte Dinamo. Când zici Dinamo, zici arbitri. În afara şi după gratii.

Bun. Începe meciul, roşii (Dinamo) tot pe moldovenii în galben (Ceahlaul). Şi dă-i şi luptă, roşii dau gol prin celebrul Moţi. Da, ăla ce pipă 3 pachete pe zi. Şi vine faza din minutul nici nu mai ştiu, în care la o bâlbâială colectivă în careul dinamovist, moldovenii înscriu. Şi nu apucă oamenii să se bucure , că hop , arbitrul anulează golul pe motiv de...................Mai contează motivul? Am văzut faza de n ori aseară şi azi de dimineaţă încă de ţ ori. Nu a fost nimic domne'. Doar nenorociţii ăştia de moldoveni care nu se lasă. Nu trec bine două minute şi la o simulare a unui african din echipa roşiilor, un galben  moldovean vede roşu în faţa ochilor şi este scos afară. No să vedem acum cine e mai tare. Staţi că nu se gată aici. Scapă doi înroşiţi singuri cu portarul. Unul este faultat, meciul continuă, celălalt cu poarta goală..............dă în bară. Şi fără măcar să clipească, arbitrul dă 11 metrii. No, cine e mai tare? Am văzut faţa lui Cristea cel care a bătut şi a şi marcat penalti-ul. Omul a fost profesionist, a şutat şi a marcat. Atunci de ce pe faţa lui se citea scârbă?

Nici nu cred că mai are rost să vă pomenesc de gustul pe care îl am în gură. Hai Dinamo...în B cu arbitrii voştrii cu tot.

D'ale pescuitului

Cu dedicaţie pentru Sebi, pe care din cauza pasiunii, îl avem prea puţin printre noi.


D’ale pescuitului
                      
Mi-ai spus cu un zâmbet pustiu.
Azi noapte mi-a ieşit din buric,
un vierme galben, mic.
Ţi-am răspuns, nu se poate,
sezonul de pescuit începe mult mai târziu.

Durerea asfaltată a oraşului blestemat

Am mers în vamă. Cu treabă. Până stau să lucru ceva. De măturat nu mă lasă. La şters praful nu mă pricep. La gagici nu mă dau. Aşa că hai să scriu o poezie:

Oraş blestemat

Motto: În oraş nu există viaţă.


Fug, fug,  las totul în urmă
Alerg în munţi, oraş blestemat!
M-ascund printre frunze şi vânt
Şi iar mă-ntorc în oraşul damnat.

În oraş nu există viaţă,
Doar urme de sensuri pustii.
Eşti şi tu, printre semnele şterse
Şi acum chiar degeaba mai vii.

Sunt betoane şi-asfalt şi durere
Şi minciuni ce plac tuturor
Se cimentează emoţii în vene
Şi-am pătat sensul cuvântului dor.

Trec maşini în prostie, prea multe
Gâtul se uscă de praful tomnatic
Iar luminile sunt practic o umbră
Şi moartea are-un surâs enigmatic.

Cobor din munţi iar la tine
Mă plimb pe străzile tale şi doare
Că mă întorc de fiecare dată
În timp ce sufletul meu moare.

Mâine am să rămân acolo sus
Am să adorm sub primul copac
Şi-am să visez păduri şi chiar ape
Şi-acum poţi să vii şi tu mai aproape.

Bhă, ce mă apucă, hai să o înscriu pe un site de poezii. Site, care prin vocea administratorilor mi-o resping.
Şi cum orgoliul meu cere, nu mă las şi o modific. Uite aşa:

 Durerea din asfalt

În oraş, remarc, nu există viaţă,
Doar urme de sensuri pustii.
Eşti şi tu printre semnele şterse
Dar acum degeaba mai vii.

Sunt betoane şi-asfalt şi durere
Şi minciuni ce plac tuturor
Se cimentează emoţii în vene
Şi-am pătat sensul cuvântului dor.

Trec maşini în prostie, prea multe
Gâtul se uscă de praful tomnatic
Iar luminile umbresc rătăcirea
Morţii cu un surâs enigmatic.

Rup lacrimi din zbor şi de-aiurea
Şi cârcei mă strâng de picioare
O pungă albastră e zburată de vânt
Şi-o ţigancă cerşeşte o floare.

Rămâi cu bine oraş blestemat
Am să plec  peste munţi, peste ape
Uită de mine. Doar un lucru mai vreau,
Te rog, las-o pe ea mai aproape.

De data asta a fost aprobată. Acum, am rămas cu o dilemă. Care să-mi placă mai mult? Parcă a doua versiune! Sau parcă prima! Sau sunt două lucruri diferite, cu strofe comune? Orice picior în fund e un pas înainte! Asta dacă vă place versiunea 2.

Let's do it Romania -Cheile Glodului

Toţi voluntarii care vor să participe la igienizarea/ecologizarea Cheilor Glodului din data de 25 Septembrie alături de asociaţia Trascău Corp trebuie să se înscrie  aici folosind codul 4795 pentru a se înregistra ca membrii ai echipei. Vă rog să vă înregistraţi cât mai repede posibil şi apoi să confirmaţi  către mine. Tel/Mess/Email/Pe stradă.

Vă mulţumesc!

Poezia de azi

Portret incert (de Ramyan)

Mi-am scos şevaletul şi l-am aşezat între doi fluturi, pe malul coapsei tale. Am pus cea mai fină pânză ţesută cu cristale de vânt. Mi-am aranjat culorile - alea din lumea formelor perfecte, apoi am lăsat mâna să traducă nebunia simţurilor.