Ce sunt frunzele uscate?

Ce sunt frunzele uscate?

decât mărturii ale verii ce a trecut

sau schije din sufletul copacilor.

Ce sunt  frunzele uscate?

decât pătura caldă a pământului

sau  viaţă de dincolo de moarte.

Ce sunt frunzele uscate?

decât dor de clipele de mult trecute

sau vise neîmplinite cu tine.

Ce sunt frunzele uscate?

decât o simpla trecere

sau o cădere lină spre firesc.

Lasă-mă să  iţi urmăresc paşii

cum calcă

pe frunzele moarte.

Şi as vrea

să mă usuc

să cad

şi-apoi să  mor.

Doar ca să mă poţi

Atinge.

O altă viziune

Căutaţi şi citiţi poezii de Andrei Ruse. Merită.

Mai jos e un exemplu.

16.
prietenii mă mai întreabă de tine

şi de cele mai multe ori
prefer să le spun că ai murit

habar nu ai

în câte incendii te-ai topit
câte tiruri au dat peste tine
alunecări pe coji de banane în staţii ratb
scurtcircuite şi câte alte accidente

habar nu ai
câţi oameni am îngrozit
câţi conduc mai precaut

câţi sting bine ţigara după ce o aruncă
şi îşi verifică ţevile de la gaze

câţi s-au rugat pentru tine

câţi se iubesc mai mult

am o cutie mare acasă
plină de scrisori lumânărele
flori şi tot felul de papiţoaie
pe care m-au rugat să ţi le las la cimitir

le privesc şi râd
pentru că habar nu ai
câţi oameni încă se gândesc la noi
si sunt mai buni.

Studenţie (1)-Buda

Postare interzisă minorilor sub 12 ani fără acordul părinţilor.

"Slavă ţie studenţie..". Aşa cum am promis aseară, am să încep să scriu câte o poveste din facultate. Povestea în sine nu e neapărat crocantă, dar a fost de neuitat, în sensul că nu am uitat-o. Şi asta înseamnă ceva. Şi în continuare, primul episod...............Buda.

În facultate, am stat la un moment dat în căminul 1- Haşdeu, cu pile, pentru că noi, cei de la ISE, nu aveam cămine ale facultăţii. În vremea aceea. Mă duceam la budă tot la etajul 2, la etajul nostru erau cazate şi nişte animale de alea care se urcă cu picioarele pe closet sau care pleacă acasă cu colacul din dotare.
Şi în budă ce faci până îţi vine? Citeşti. Şi dacă nu ţi-ai adus cu tine, citeşti de pe pereţi. Aia de la etajul 2 or fi fost mai intelectuali. Şi ce scria într-o bună dimineaţă? Lume, fii pregătită!

"Voi acei ce staţi pe budă
Şi alene vă căcaţi
Băgaţi degetele-n gură
Pe pereţi să nu mai daţi!"

Bhă, omul avea dreptate.
Vacanţă, mă duc pe acasă, pe atunci aveam vreme să mă plictisesc. Revin după 2 săptămâni şi inevitabil, mă scapă la budă. Aleg, bineînţeles aceeaşi budă şi când colo, surpriză: venise completarea. Vă las să savuraţi versurile cu promisiunea că va urma episodul 2.

"Tu poet necunoscut
Pe măta în cur să o fut
Când mai vii pe la closet,
Cacă-te, nu fi poet!".

Nu ştiu alţii cum sunt (2) Stogar

...dar eu când mă gândesc cum s-a ridicat zi de zi refugiul mă apucă ameţeala. Îmi amintesc multele şi diversele obiecte cărate în spate, piatra spartă cu barosul, rumeguşul de la drujbă ars în timpul nopţii, mirosul de mâncare la ceaun, calul transpirat care ne aducea bere şi durerea din antebraţ după ce făceam şindrilă. Pentru stogar, am comandat de la ţopi şindrilă de brad, horjită, că dhe ne cam săturasem de cioplit (care era doar una din multiplele activităţi care concură la realizarea şindrilei). De muncă încă nu ne-am săturat.

Câteva poze mai jos.

Poze realizate de Horică Fleşer.

De ieri sunt poet...e de bine, e de rău?

De ieri sunt poet...e de bine, e de rău? 

" Stimati poeti,

Ne face o deosebita placere sa va anuntam ca evenimentul de lansare al volumului "Antologia vinovatelor placeri", material realizat in urma concursului "Scrieti, baieti, numai scrieti",  proiect intiat de Asociatia Culturala Maria Domina si Agentia Vreau Bilet, va avea loc la cafeneaua Cafepedia (Romana) pe data de 12 octombrie, la ora 12.00.

Cartile pot putea fi achizitionate de acolo, dar si online pe www.vreaubilet.ro, incepand de marti, 12 octombrie.Va multumim tuturor si va felicitam pentru creatiile cu adevarat deosebite"

Cam ăsta e textul.Completarea ar fi că am şi eu o poezie în volumul ăsta.Şi dhe, acuma că am devenit poet, am găsit şi textul care să completeze evenimentul.

Cică:

"După o scurtă întindere spre a desăvârşii o aşa- zisă egoistă aspiraţie la imortalitate, iată că eu, omul, am fost ridicat, de necunoscuţi, la rangul de poet. Din tot ce am crezut că merită să măsoare marginile infinitului, am rămas, pentru moral, cu o "Poezie de moral".

Această poezie este dedicată lui Truţă Radu şi Sebastian Kincses, pentru suport şi îngăduinţă. 

Îmi plac pietrele....uneori, îmi plac şi oamenii

Motto:

În singurătate, orice formă pare să respire. Orice piatră cu anumite configurații ciudate are ochi. De aceea oamenii singuri lovesc. Ca să nu se îndrăgostească de pietre sau de statui. Andrei Ruse

E un motto furat, fără doar şi poate. Vezi locul de unde am furat aici.

Am prieteni care lovesc. Sunt oare singuri? Oare o fac din singurătate sau rănesc doar persoanele despre care ştiu ca o să-i ierte?
Ştiu că această postare nu o să aibă cap sau coadă, dar nu contează.... mă risc de data asta....

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac
Iau cuvintele şi le arunc în mare
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
Într-o dragoste mare.

Încerc să mă apropii de pietre, pentru că
deseori
am mai multe în comun cu ele decât cu oamenii.
Nu uit că,
lovitura pietrei e doar fizică.
Încerc să le ascult tăcerea
iar întrebările pe care le adresez lor
primesc mereu un singur răspuns, complex:
liniştea.
Şi, câteodată, tresar suprins
de undele concentrice pe care le crează în sufletul meu,
la fel ca piatra aruncată în apă.
În singurătatea mea închipuită,
ele, pietrele, vor asculta tot ce alţii
nu vor să înţeleagă.
Cercul s-a închis.
Sunt omul facut din piatră?