Aşa am plecat sâmbătă către Săruni. Fără săcure, fără bâtă, doar eu cu rucsacul şi o "felie" de vinars de...aţi ghicit, ba nu aţi ghicit, de pere. Destul de obosit, urcam alene, iar pământul îngheţat mă făcea să mă simt ca şi cum aş urca pe patine. Îmi era dor, de oraşul tocmai lăsat în urmă, nu cred, însă îmi era dor. De ceva adânc din mine, de frunzele picate toamna şi acoperite acum de un strat subţire de gheaţă şi zăpadă, de zilele când construiam refugiul, de fulgii care nu vroiau să cadă, nu ştiu. Mai multe sentimente amestecate se învârteau în mine în timp ce urcam, fără vlagă, deal după deal. Conform planului, merg pe traseul către Ana de la Citeră. De fapt corect, din spusele oamenilor locului nu e Citeră, e Ticeră. A fost pentru prima dată când câinii nu m-au lătrat de loc ci m-au luat la îmbrăţişări, mai puţin ăla micu, Leu (specialistu' la lup) care mă mârâia. La Ana , bucurie mare, se tăia porcul. Eu şi mai bucuros. Porcul era deja tranşat, aşa că nu ştiu cum a fost sacrificat, dar din câte am văzut, sunt sigur că a fost conform legii. Sper că nu a murit de infarct, speriat fiind de apariţia lui Serix ( a se vedea mai încolo) sau curentat cu generatorul. Fac cunoştinţă cu Ilie,Uţa, Liviu Toaca şi fată-sa Mihaela, cu Petrişor. Mai era Costeluţ alias Bruno, Florea şi bineînţeles Ana, tot o zdroabă. A, ca să nu uit, mai era şi Serix, pe numele lui de fată Todor, personaj destul de celebru în Zlatna, mai ales din vremea când era regele pocker-iştilor pe oraş. Şi deşi am ajuns pe la 11 acolo, am plecat mai departe abia pe la 4 fara un sfert. Aş fi plecat mai repede dar m-am oferit voluntar la măcinat carnea pentru cârnaţi şi
maioş , apoi dacă am muncit, am şi mâncat ceva. Mai o gură de
ţuică, mai o bere, a trecut timpul. Oricum vinarsul ăsta de pere avut rezultate, în sensul că am avut o viteză pe Citeră în sus, de şi eu m-am minunat.. Faptul că se făcea noapte nu a avut nici o legătură. A fost interesant mai ales că totul era negru în jos în vale, iar aici sus de abia acum soarele asfinţea şi parcă după cum mergeam aşa se stingeau şi ultimele raze de soare. Am ajuns, am făcut focul, am pus de un ceai după ce am fost după apă şi a trebuit apoi să apelez la rezervele de vinars, ascuns de cu toamnă, pentru a pune sângele în mişcare. Apoi cu ajutorul mp3-ului şi a unei muzici ţigăneşti, am dansat de unul singur mai bine de un ceas, în timp ce în minte îmi făceam tot felul de planuri ce o să lucru a doua zi. S-a încălzit destul de repede. Am instalat capcane cu lipici pentru şoareci, apoi am citit câte ceva, după care am adormit cu căştile în urechi şi becul aprins. Undeva în noapte m-am trezit şi am oprit becurile şi muzica. Dimineaţa, un frig de zile mari. Am făcut focul, apoi am renunţat la toate planurile de muncă şi m-am pus temeinic la citit. Afară era o negură de o puteai tăia cu cuţitul......cine o fi inventat şi expresia asta. Mai citeam, mai lăsam cartea şi închideam ochii şi lăsam gândurile să mă cuprindă. Pe la 1 am strâns tot şi am coborât, bineînţeles tot pe la Ana, prilej cu care am pomenit din nou porcul,cu cârnaţ fript dar şi cu bere. Ana şi-a făcut milă de un biet blocurist cu nişte nuci şi mere, apoi am plecat cu Florea, Petrişor şi Costeluţ către casă, pe traseul către horn. A rămas Serix de pază şi de ajutor. Pe la 5 jumătate, cand coboram de la horn în jos, il sun pe Dani şi aflu cu surprindere că aveam meci de la 6, în Cupa Crăciunului. Accelerez, ajung acasă, arunc rucsacul în hol, imi iau echipamentul de fotbal şi ajung la sală la 6 fix. Şi am şi câştigat. În consecinţă, a fost frumos singur. Cât am fost singur. Mai fac. Ca şi rezultate palpabile, 3 şoareci căzuţi la datorie şi o oboseală în picioare, eu zic că de la fotbal. Poze când îmi iau aparat. Poate îl vinde Horică pe ăl vechi. La un preţ pentru studenţi. Şi dacă se poate, în rate.Cam asta a fost tot.
