Am plecat către Alba abia în jurul orei 17.00, din cauza unor nopţi nedormite, eu aş fi plecat mult mai repede. Dar am ajuns exact la timp să putem amenaja un stand pentru albume şi cărţi, să luăm pulsul zilei, să ne întâlnim cu prieteni, să ne umflăm de râs cu o porţie de caricatură marca Costel Pătrăşcan. Cum noi am ajuns şi cei de la Stage nu, nu am avut Wireless decât mult mai târziu, de aceea am aflat prea târziu de nefericita idee de sincronizare a recitalurilor cu meciul "unei naţiuni" (pe dracu). Fie vorba între noi, după terminarea recitalurilor au mai rămas 20 de oameni în sală, din care sunt convins că măcar 8 erau din organizare, iar în hol tot cam atâţia. Cel mai înfocat suporter era bineînţeles Gyuri Pascu, care nu cred că s-ar fi supărat de loc dacă cânta cu două cântece mai puţin (putea ajunge la meci) sau cu două cântece mai mult ( cu condiţia să se audă meciul în cască).
Sunt microbist, recunosc. Dar nu a fost finala campionatului european şi nici a celui mondial de fotbal. Era unul de baraj, după un noroc chior în calificări, noroc de care numai noi puteam să ne batem joc.
La ce a dus această idee? Dacă aţi auzit de Cosmin Vaman, nu o să vă mire ce voi spune în continuare. Daca nu aţi auzit, veţi auzi. Pe Cosmin îl ştiu de apx. 3 ani şi ca fiecare om care îl vede pentru prima oară, i-am reproşat asemănarea de stil cu Taxi, mai corect spus, stilul de interpretare cu cel a lui Dan Teodorescu. Acum, când îl ascult, nu mai simt nici o asemănare. Omul ăsta are de spus câte ceva. Adevăruri. Pentru noi, iubitorii de muzică folk. Omul ăsta a cântat despre Roşia Montană şi problemele ei şi ale noastre totodată, aşa că acei care primesc zilnic zeci sau poate sute de notificări pe Facebook referitor la problema Roşia Montană ştiu de Cosmin.
De festivalurile câştigate de el. Se vede că, spre surprinderea multora, şi sala de la Alba Iulia ştia de el. Şi cred că aplauzele de după recitalul lui, care nu se mai opreau, spun multe. Deci, I roman, am pierdut bis-ul lui Cosmin şi al Alexandrei. Şi, ca să fim înţeleşi, ei erau principalii oameni pe care vroiam să îi văd pe scenă vineri. II roman, Costel Pătrăşcan a avut un moment fantastic înainte de recitalul lui Gyuri Pascu şi a fost scos de pe scenă la mai puţin de 1 minut (60 de secunde) de terminarea apoteotică a prezentării.
Sâmbătă, m-am întâlnit pentru prima oară cu Adrian Beznă, nu Bezna cum credeam eu. Am dat de "Cu lupii laolaltă" la un concurs montan şi m-am îndrăgostit, de versuri, de linia melodică, mi-am reamintit de lupul din mine. Şi lupul din Adi B. nu m-a dezamăgit. A cântat cu suflet, a recitat cum nu am mai auzit pe nimeni, a murit şi înviat la microfon. A fost o seară de vis, fiind prezenţi pe scena de la R.Y.M.A pe lângă noi (foşti şi viitori Plus Noi), Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei, Nicu Alifantis într-o scurtă şi dulce intervenţie, plus Costel Pătrăşcan cu revanşa. Despre recitalurile se sâmbătă, nu aş avea multe de zis. Şeicaru m-a dezamăgit cu orga aceea multifuncţională, cu solo-urile de chitară inexistentă. Silvan nu îmi spune nimic, Ţapinarii e ok, iar Mihai Neniţă, încântător.
Duminică, Laura Todică (care a cântat şi ne-a încântat şi la Zlatna) m-a dat peste cap cu a ei "Poveste", pe care o mai ascultasem şi Vineri, în cadrul concursului. Locul II, pe deplin meritat. Apoi l-am descoperit pe Mihai Boicu, cu o interpretare excelentă, îngheţând apoi pe "Ninge". Marele premiu şi ne vedem la anul.
Marius Matache şi F.B.I. (FolkBand Imperfect) au sunat excelent, dar cred că un pic oboseala şi-a pus amprenta pe Make. Public călduros, dar mai are de învăţat de la cel din Zlatna. Atât l-au iubit zlătnenii pe Make încât acesta a plecat pe acordurile celebrei melodii "Cine pleacă, e un bulangiu" :)). Emerich Set a fost de vis şi relaţia public-Vali Şerban s-a deteriorat şi mai mult atunci când publicul a insistat la nesfârşit pentru un bis. Şi l-a primit.
Nicu Alifantis e Nicu Alifantis. Orice aş spune cred că s-a mai spus. E genial, viu, dureros de omenesc, cald.
Concluzii? Sunt la tot pasul în acest articol. Dar hai să încerc. Pe scurt: La Ziua de Mâine folk-ul e rege, indiferent de ce evenimente mai pot exista, live sau la televizor. Oamenii plătesc pentru folk, deci folk să fie. "Ziua de Mâine" are un standard foarte ridicat, deci orice problemă se vede. Publicul simte. Publicul vrea inovaţie. Să nu se mai poată raporta la nici un an trecut. Să vadă pe scenă chitara pe care o şi aude. Să se cânte din suflet, pentru că ei pun suflet. Să fie şi "clasici" dar şi nebuni frumoşi, gen Adi Beznă. Oricum, ediţia a X-a se pregăteşte de....de fapt, de azi.
