joi, 2 octombrie 2014

Traim. Insă cum ştim că trăim?

Simţim. Dorim. Suferim.

"Pretty Amazing Grace"
Pretty amazing grace is what You showed me
Pretty amazing grace is who You are
I was an empty vessel
You filled me up inside
And with amazing grace restored my pride

Pretty amazing grace is how You saved me
And with amazing grace reclaimed my heart
Love in the midst of chaos
Calm in the heat of war
Showed with amazing grace what love was for

You forgave my insensitivity
And my attempt to then mislead You
You stood beside a wretch like me
Your pretty amazing grace was all I needed.

Stumbled inside the doorway of Your chapel
Humbled in God by everything I found
Beauty and love surround me
Freed me from what I fear
Ask for amazing grace and You appear

You overcame my loss of hope and faith
Gave me a truth I could belive in
You led me to a higher place
Showed Your amazing grace
When grace was what I needed

Look in a mirror I see Your reflection
Open a book You live on every page
I fall and You're there to lift me
Share every road I climb
And with amazing grace You ease my mind

Came to You with empty pockets first
When I returned I was rich man
Didn't believe love could quench my thirst
But with amazing grace You showed me that it can

In Your amazing grace I had a vision
From that amazing place I came to be
Into the night I wandered
Wandering aimlessly
Found Your amazing grace to comfort me.

Pretty amazing
Pretty amazing
Pretty amazing
Pretty amazing
Pretty amazing
Pretty amazing
Pretty amazing
Pretty amazing

You overcame my loss of hope and faith,
Gave me a truth I could believe in.
You led me to that higher place
Showed me that love and truth and hope and grace were all I needed. 




1 comentarii:

  1. Regret că mă-ntrerupi din cale
    Cu interview-ul dumitale.
    Dar iată, mă opresc o clipă
    Să-ti dau răspunsul meu în pripă.

    V-am salutat o dată sfera
    Acum vreo zece mii de ani
    Cînd astronomii de pe Terra
    Erau de-abia orangutani.
    (Flammarion era gorilă
    Si bietul Newton diplodoc.
    Camil era de-abia Cămilă
    Iar Duică... nu era de loc !
    El de-abia azi cînd scrie proză
    Se află în metamorfoză
    Si se transformă tare greu:
    Aspiră-acum la cimpanzeu.)

    De-atunci, prin negrele stihii,
    În noatpea largă si profundă,
    Am rătăcit cu zeci de mii
    De metri pe secundă,
    Si diafană m-am ivit,
    Din perioadă-n perioadă,
    Ca fulger blond încremenit
    Să-mi desfăsor spectrala coadă
    Pe cerul noptii la zenit...
    Planetele cu satelitii,
    Purtîndu-si mîndre parazitii,
    Mi-au dat portretul prin gazete
    Si m-au fixat mii de lunete...
    Dar, gata să-mi găsesc mormîntul
    În vreun sistem de constelatii,
    Am revenit zburînd prin spatii,
    Căci nu dispretuiam Pămîntul.
    (De-ati fi în cer ca mine voi
    V-ati minuna întotdeauna
    Cum globul ăsta de noroi
    Se vede luminos ca Luna...)
    Si-aveam de gînd - ca un simbol
    De milenară simpatie -
    Cu cel din urmă-al meu ocol
    Să ne unim prin vesnicie
    Într-un fantastic carambol.
    Si măritîndu-i neagra humă
    Cu luminosul meu adaos,
    Într-un aprins vîrtej de spumă
    Să ne rostogolim în haos.

    Dar cînd văzui ce... porcărie
    (Să-mi ierti cuvîntul) ati făcut,
    Cît sînge-a curs din neghiobie
    Pe bietul vostru glob de lut, -
    Cu spaimă, la perihelie
    Din zborul meu m-am abătut
    Si nimbul clar si trena lungă
    Ca o esarfă de lumină,
    Mi le-am ferit să nu ajungă
    Vreun strop întunecos de tină.

    De-atunci, iubitul meu, îmi vine
    De supărare si rusine
    Să fug... cu coada-ntre picioare
    Prin spatii interplanetare
    Si să mă mistui în neant.
    Mă duc... Adio ! Salutare !
    Să-mi scrii: Uranus, poste restante.

    M.B. :))

    RăspundețiȘtergere

Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...