Masacrul de la Zlatna

Iep, masacrul de la Zlatna sună bine. Horror. Aduce trafic. Nu, domne', nu a început campania electorală. Sau dacă a început, neoficial, încă nu a murit nimeni.

"Masacrul de la Zlatna" e o filă din istoria Zlatnei. Se întâmpla la 1848, pe fondul izbucnirii revoluţiei paşoptiste în Ungaria, ţară care dorea să se rupă de Imperiul Habsburgic. Maghiarii din Ardeal au îmbrăţişat imediat ideea şi şi-au însuşit-o. Noi, românii, ne-am apucat să cerem drepturi naţionale, care cică primau celor sociale. Detalii aici, ca să cunoaşteţi toată povestea. Pe scurt  ei au omorât de ai noştrii şi noi am omorât ulterior de ai lor. Lăsăm acum morţii cu morţii şi ne întoarcem la cei vii. Morţii cu morţii şi vii cu viile.

Mă gândeam zilele astea cum să facem o sărbătoare din asta. Evident, nu să sărbătorim "masacrul", ci să avem un week-end , anual, în care să evocăm această filă din istoria oraşului. Să căutăm un oraş din Ungaria, de ce nu şi unul din Austria, cu care să colaborăm la realizarea acestui, sper, viitor proiect. Să simulăm luptele de atunci, parcă şi văd românii în costumele naţionale, maghiarii în costumele lor, câteva personaje echipate în ţinuta imperiului habsburgic. Câţiva "pribejiţi" (haiduci) aşa cum foarte frumos îi descria în cartea ei d-na Michaela Jurat Mircioiu. Să ne "luptăm", cu cai, flinte, drapele, să aranjăm o zi de târg ca pe vremuri. Un week-end şi nişte zile ca în timpurile de altădată. Să simţim la propriu cum ne curge istoria prin vene. Să ne luptăm şi apoi să uităm de trecut la un pahar de bere, şliboviţă sau ce o fi, român cu maghiar, austriac cu maghiar, austriac cu român. Să uităm că suntem mereu aţâţaţi unii împotriva celorlalţi. Un prieten zicea că, dacă îmi aduc bine aminte: "ce-i trecut e bun trecut". Aşa este. Însă nu trebuie să ne uităm istoria, ca să putem construi viitorul aşa cum trebuie.

Ce spuneţi, merită făcut? Aveţi şi alte idei, sugestii?

Lătratul Vulpii, din ciclul "Şi zlătnenii au talent"

În 15 Decembrie , la Alba Iulia (Hotel Parc, etaj 1, sala Roşie, ora 11.30) o să fie lansată cartea "Lătratul Vulpii", scrisă de zlătneanca Michaela Jurat-Mircioiu, lansare la care voi participa şi eu, alături de un prieten.

Nu am deschis bine cartea şi pe pagina a treia se găsesc cuvintele "Mai degrabă găseşti fier fără pete de rugină, decât AUR fără pete de SUDOARE şi SÂNGE". Cât adevăr.Tot ce ştiu despre carte în momentul de faţă e că în ea găsesc relatări despre Zlatna şi Dâmbău, dar răsfoind-o acum am să citez din descrierea autoarei: 

"Împletind realitatea cu ficţiunea , "Lătratul Vulpii"  încearcă să prezinte viaţa Domeniului Zlatna între anii 1780-1784, perioada premergătoare şi de început a răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan. Aşa cum spune şi numele, Zlatna (Zoloto înseamnă aur în limba slavă), este un loc al aurului. Dar nu numai al aurului ci şi al unei incredibile frumuseţi ale naturii, al legendelor, al istoriei şi al continuităţii româneşti. Poetul Martin Opitz cântă această continuitate printr-o metaforă clasică, parcă anume ca să exprime acest adevăr fără tăgadă:

"Sunteţi ca o pădure, cu rădăcini adânci,

Ce prinsă stă de cleanţuri abrupte şi de stânci.

Şi oricât ar fi de aspru, prelung cu durere,

Nu are aşa putere".

"Lătratul Vulpii" încearcă să readucă în atenţia cititorului istoria acestui "El Dorado" transilvănean, aşezat pe coline, ca o "mică Romă", să şteargă patina timpului, ca de pe o bijuterie de mare preţ, uitată, pierdută în Munţii Apuseni."

De abia aştept să citesc cartea şi să descopăr o altă realitate, o altă Zlatna, un alt Dâmbău.

Nu mică mi-a fost bucuria când, la sfârşit, printre mulţumiri, mi-am regăsit şi tatăl.

Felicitări Michaela şi ne vedem în 15, la Alba Iulia.