"The Grey" lansat în 2012, cu Liam Neeson în rolul principal (joacă extraordinar) este un film destul de simplu. Nişte muncitori de la o companie petrolieră binevoiesc să pice cu avionul în pustietate. Supravieţuiesc 7 oameni, dintre care şi omul nostru, care era angajat pe post de "omorâtor de lupi", ca lupii să nu halească personalul. Au cam exagerat cu lupii ăştia. Sunt ei destul de fioroşi şi aşa, inteligenţi şi hotărâţi, nu trebuiau exageraţi, da no, aşa e filmul. Evident că Ottway (Liam Neeson) ştie cu ce se mănâncă zama de lupi, omul e pregătit. Ideea e că oamenii se luptă pentru supravieţuire, prin zăpadă, în sălbăticie, în timp ce lupii îi stresează minut de minut. Şi apoi îi înfulecă. Pe rând.
Sfârşitul a dat multe nelămuriri celor din sală. Rămas ultimul supravieţuitor, omul nostru este atacat de masculul alfa. Îşi leagă cuţitul de o mână, ca să nu-l scape, de cealaltă nişte cioburi de sticlă şi aşteaptă confruntarea. Şi filmul se termină. Toţi se întreabă: a murit, nu a murit...
Nu asta e important, părerea mea. Toţi colegii lui au murit pe rând. Fiecare avea ceva în care credea, ceva pentru care merita luptat. Şi au murit. El, aparent, nu avea nimic. Doar amintirea unei iubite. (care a murit, după cum subtil, se înţelege). Şi totuşi, a luptat până la sfârşit. Despre asta este vorba. "O luptă-i viaţa...deci te luptă". Un film ce merită văzut.
