Dor de munţi

Atât am tot vorbit de munţi şi parcă nu am vorbit destul. E o constantă în viaţa mea şi mă bucur mult că e aşa. Am făcut şi rima. Visez de multe ori noaptea trasee, poteci, oameni pe care te poţi baza, expediţii mai mult sau mai puţin incitante, seri lângă foc unde ne putem reaminti mereu de ce suntem prieteni. Având în vedere că de o vreme lucrez pentru omologarea traseelor turistice din judeţ, am în cap numai vopsele, indicatoare, hărţi, trasee vechi (şi amintirile ce le aduc cu ele) şi viitoare trasee, noi-nouţe sau puţin uzate.

Prin 2006, cred că în luna Ianuarie, am întreprins o tură de iarnă cu plecare de la Iezerul Ighiel, însoţit de bunii mei prieteni Puiu (Dan Ciprian) şi Ghiţoi (Tătar Gheorghe Iulian- Fie Iertat!). Dacă a mai fost cineva, îl rog să mă scuze, nu îmi mai amintesc. Reţin doar că am hotărât să ajungem, trecând prin platoul Ciumerna, pe culmea dealului, până în Negrileasa, unde speram la o cazare la "Dârdinaş", ştiam eu că acolo stă cineva şi iarna. Am făcut 8 ore, dhe iarna nu-i ca vara, conform unui clasic încă în viaţă. Câteva poze de atunci, mai jos.

 

Cabana de la L. Iezer

Eu şi Ghiţoi

La "Dârdinaş"- Negrileasa

Dresaj

Fotograful Puiu şi "stăpânul cuţitelor". Ştie el de ce!

 Iar acum, după 8 ani de zile, a venit timpul să repetăm traseul, cu noi extinderi şi planuri în cap. Totul pleacă de la celebrul traseu turistic bandă roşie, ce traversează Munţii Trascău, şi care se opreşte brusc şi inexplicabil, în platoul Ciumerna, deşi pe unele hărţi mai vechi el apare continuând. După multe discuţii legate de unde ar trebui să ducă acest traseu, am ajuns la concluzia (proprie şi personală) că el trebuie să meargă pe muchia dealului, către Vf. Muncelului, Mlaca, Poiana cu Narcise de la Negrileasa, Vf. Vâlcoi şi apoi pe o muchie de deal până în Bucium Şasa, de unde este marcat, tot cu bandă roşie, traseul Detunata Goală- Roşia Montană. Astfel se face legătura cu Metaliferii, toate problemele fiind rezolvate.

Aşa că în week-end întreprindem o nouă acţiune, cu plecare din Bucium către Ciumerna, cu înnoptare tot în Negrileasa. Un traseu de aproximativ 22 km, având în vedere că din Ciumerna trebuie să coborâm la Lacul Iezer.

Am pus şi câteva poze obţinute de la bunul meu prieten Google Earth. Ne vedem luni, cu un nou raport şi câteva poze.

Nu ai nevoie de foarte multe...

"N-ai nevoie de foarte multe ca să fi fericit", sună un cântec al lui Dinu Olăraşu! Şi aşa şi este. Cred că în primul rând e vorba de sănătate. Când o ai nu o apreciezi destul. Atunci când stai rău cu sănătatea, nimic nu are cum să fie bine, totul e şters, culorile sunt gri spre negru, sufletul îţi e înecat de negură. Orice îţi propui să faci în viaţă, trebuie să ţină cont de simplitatea proverbului: "Sănătate, că-i mai bună decât toate". După ea vin toate. 

O plăcintă de varză făcută într-un cuptor de pâine, alături de prieteni întruniţi ad-hoc la o sărbătoare, sună foarte bine. O plimbare prin munţi, cu explicaţii detaliate despre cum arată "rahatul" a diverse animale sălbatice, sună extraordinar. Un cântec la chitară, însoţit de lumina lunii, te poate duce cu gândul departe, în lumea celor ce sunt atât de aproape de fericire. Un traseu de curăţare prin pădure ai unei căi de acces, la care se adaugă adrenalina întâlnirii cu Moş Martin, te poate face să te simţi ales, privilegiat.

Viaţa e frumoasă şi simplă! Viaţa ne oferă tot ce avem nevoie, chiar dacă sunt momente în care suntem copleşiţi de ea!
Nu vă urez prea multe, decât sănătate şi cărări însorite!

A, era să uit! La Mulţi Ani, Trascău Corp!

Lumea lui Banciu rules!

Din nou avem isterie naţională! Noi, cel mai harnic popor din lume şi desigur, din Univers, noi cei care avem cel mai sofisticat sistem de sănătate (atât de sofisticat încât nu putem pricepe ce se întâmplă), noi cei care defilăm cu telefoane de ultimă generaţie, tocmai noi să păţim una ca asta? Să pice bunătate de avion, nou nouţ (la o asemenea istorie, ce sunt 44 de ani?) cu revizia făcută în Decembrie 2013, e drept fără asigurare, tocmai la noi? Mi se pare de-a dreptul halucinant şi imposibil de înţeles în România anului 2014. Cum zicea tovarăşul ministru, are un singur regret, cum că s-a întâmplat în mandatul lui.

Cum să priceapă românul că s-au dat milioane de euro pe soft-uri de identificare a cazurilor aflate în situaţii de urgenţă care nu merg sau că există programe, de exemplu la Ministerul Apărării, care merg dar nu le-a cerut nimeni şi bineînţeles, nu s-a autosesizat nimeni. Cum să priceapă românul că deşi peste tot se spune că numărul de urgenţă 112 poate fi apelat de oriunde din ţărişoara asta, mai puţin de acolo de unde nu se poate, pentru că nu avem instalate relee şi alte asemenea chestii folositoare. Cum să pricepă românul că şi cel mai performant elicopter e zero pe timp de ceaţă sau care e deosebirea prin localizarea GPS în Bucale su în orice oraş, împânzit cu relee şi localizarea prin GPS în Munţii Apuseni, unde -vorba lui Banciu- încă se trăieşte cu lămpi de petrol, căruţe cu coviltir, străzi înfundate.... Ca să exemplific, acum 1 an şi ceva de zile, un fost deputat al moţilor a făcut o cerere la o firmă din oraşul nostru pentru câţiva litri de petrol, pentru iluminarea a 7 familii de moţi din Apuseni.

Mă uit la Lumea lui Banciu, rar de tot când vreau să mă destind dar aseară l-aş fi pupat. O să vedeţi de ce mai încolo. Ne-am isterizat deci prieteni, facem acuze, că de pe net e uşor, vom da afară şi vom trage la răspundere. Nimeni, cum zicea Banciu, nu a ţinut cont de supravieţuitori (într-un accident aviatic astea sunt rarităţi), de faptul că din 7 oameni 5 au supravieţuit , chiar după 6-7 ore, că mobilizarea a fost exemplară (aşa compensăm noi românii). Dăm cu morţii pe toate canalele, mergem la familiile îndurerate că doar nu o să-i lăsăm în pace, o fi sau nu o fi blestemul bunului Dumnezeu etc.

Cine e de vină? Şi repet, cine e de vină?

Banciu spunea şi sunt perfect de acord cu el, că Noi suntem de vină. Până aseară nu ştiam că la Târgu Mureş, unde a făcut el şcoala, a avut un profesor de fizică din Zlatna. De unde? Da, din Zlatna. Cică domnul profesor, pe vremea aceea nu găsea sare. Nu numai el. Şi, printre dinţi spunea: stăm pe munţi de sare şi noi nu avem ce pune în mâncare. Şi el se întreba cine e de vină şi tot el răspundea: Noi suntem de vină pentru că promovăm toţi cretinii!

Da stimaţi români, noi suntem de vină! Pentru că promovăm toţi cretinii! Pentru că nu ne pasă decât atunci când e prea târziu. Pentru că, până să reacţionăm se schimbă banii în America sau se sărbătoreşte Paştele Cailor sau mai bine de atât, se dă liber legal de Paştele Cailor.

Aici e emisiunea completă. Nu cred că mai e ceva de spus.

Împotriva proiectului minier de la Roşia Montană

Doi zlătneni împotriva furtului avuţiei naţionale şi împotriva proiectului Roşia Montană!