Mici placeri

Din ciclul " micile bucurii ale vietii", stau cu prietenul Bobby la caldura unei sobe si bem un pahar de vin.. Ne canta "Buna varianta rea", afara e polei si oamenii asteapta din nou, sa ninga. Cu ei si  eu stau si astept. Un nou an, o noua dimineata, o cine stie ce alta "noua" sau lucru "nou". Maine va fi alta zi. Pana maine, astazi beau vin si imi doresc sa ninga. Atat.

Sărbători fericite!

Din păcate nu vă pot lua pe toţi la rând pentru a vă ura cele de mai sus. Şi sunteţi mulţi, atât de mulţi. Aşa că apelez la acest blog şi la contul meu de Facebook!

Să aveţi Sărbători Fericite şi o viaţă aşa cum vă doriţi! Să lăsaţi totul în urmă, fără a uita. Să mulţumiţi că lucrurile vi se întâmplă şi să învăţaţi din ele! Să vă opriţi cât mai des, să vă bucuraţi de lucrurile simple! Să zâmbiţi mai des. 

Să nu uitaţi că fiecare zi e o sărbătoare. Trăiţi-o astăzi. Nu trăţi viaţa altcuiva, viaţa e prea scurtă pentru asta. Alegeţi sinceritatea şi petreceţi timp alături de cei dragi, indiferent cine ar fi aceştia!

Am să încerc, alături de voi, să fac şi eu cât pot din toate acestea!

Să ne vedem/auzim cu bine!

Îngheţ

Mi-am aşezat ochii 
în vârful degetelor. 
Apoi mi-am propus să te privesc
de atât de aproape
încât pielea ta să îmi
zgârie retina.
Genele mele vor fi
de acum
singurul burete
care te va mângâia
pe trupul molatec,
repetat şi cuprinzător.
Îmi e somn.
Stinge lumina şi
pregăteşte-ţi coapsele
pentru
marea hibernare.

Poza de Claudiu Szabo.

Întâlnire de gradul III

Sunt sigur că aţi văzut de multe ori expresia feţei unui copil atunci când se bucură. E o bucurie cum rar poţi vedea, necondiţionată, sinceră. Ei bine, aproape de aşa ceva am fost şi eu aseară. Cântam pe scenă la Alba Mall şi mă rugam să mă ţină vocea. Mă concentram amarnic în microfon şi rar aruncam câte o privire spre sală. Mă bucuram că se aude bine, dar mă şi îngrijoram, orice sunet nelalocul lui s-ar fi auzit. Mă uit în spatele scaunelor şi îl observ pe Sorinel Teişan, vecinul meu de bloc, responsabil  parţial cu aventurile mele prin pădurile copilăriei, însoţit de fiica lui, Mara. Pe când să le dedic o melodie, dispar. Mă uit după ei şi în locul lor apare un tip care semăna cu Virgil Suciu. Îmi zic : "Nu are cum omule, ai făcut febră, confunzi oamenii". Mă conving că am vedenii, când lângă sosia lui Virgil Suciu apare şi sosia lui Cristi Pustai. Prea era de tot. Şi apoi sosia Cristinei Pustai. Deşa devenise clar. Erau ei, şi după cum ne-au spus mai târziu, la o poveste acompaniată de un vin, au venit ca să ne vadă. Acuma, nu cred că au venit numai pentru noi. Au mai schimbat aerul, l-au văzut şi pe Marius, fost preşedinte al juriului la Festivalul Mediaş Cetate Seculară, dar au venit şi pentru noi. Ceea ce pentru mine e de ajuns. O nouă seară specială. Şi mă simt atât de bine.