Întâlnire de gradul III

Sunt sigur că aţi văzut de multe ori expresia feţei unui copil atunci când se bucură. E o bucurie cum rar poţi vedea, necondiţionată, sinceră. Ei bine, aproape de aşa ceva am fost şi eu aseară. Cântam pe scenă la Alba Mall şi mă rugam să mă ţină vocea. Mă concentram amarnic în microfon şi rar aruncam câte o privire spre sală. Mă bucuram că se aude bine, dar mă şi îngrijoram, orice sunet nelalocul lui s-ar fi auzit. Mă uit în spatele scaunelor şi îl observ pe Sorinel Teişan, vecinul meu de bloc, responsabil  parţial cu aventurile mele prin pădurile copilăriei, însoţit de fiica lui, Mara. Pe când să le dedic o melodie, dispar. Mă uit după ei şi în locul lor apare un tip care semăna cu Virgil Suciu. Îmi zic : "Nu are cum omule, ai făcut febră, confunzi oamenii". Mă conving că am vedenii, când lângă sosia lui Virgil Suciu apare şi sosia lui Cristi Pustai. Prea era de tot. Şi apoi sosia Cristinei Pustai. Deşa devenise clar. Erau ei, şi după cum ne-au spus mai târziu, la o poveste acompaniată de un vin, au venit ca să ne vadă. Acuma, nu cred că au venit numai pentru noi. Au mai schimbat aerul, l-au văzut şi pe Marius, fost preşedinte al juriului la Festivalul Mediaş Cetate Seculară, dar au venit şi pentru noi. Ceea ce pentru mine e de ajuns. O nouă seară specială. Şi mă simt atât de bine.

Cum l-am cunoscut pe Cristi Pustai

Că am fost la Mediaş, ştiţi. Cum sunt şi microbist, cam ştiu cine e Cristi Pustai, antrenorul uneia din cel mai frumoase echipe din campionat. Am cântat pe scenă şi la ieşire, o doamnă foarte frumoasă mă opreşte şi mă felicită. Lângă ea, Cristi Pustai. Îi mulţumesc frumos doamnei, apoi nu mă pot abţine şi îi strâng mâna "primului blogger din rândul antrenorilor de Liga 1".  Îi urez să bată cât de des bucureştenii. Râde. Doamna era Cristina Pustai, soţia lui Cristi. Despre care am aflat, în trecere, cum a reuşit să îmbrace jucătorii de la Gaz Metan în tricourile Let's do it România (Ea a fost coordonatoarea celor două ediții de până acum a proiectului Let’s do it Romania! pentru regiunea din zona Mediașului). Şi multe, multe alte lucruri frumoase.

Seara, surpriză. La petrecerea de după prima zi de festival, Cristi era acolo. Din câte am vazut eu, în rol de gazdă. Se simţea între folkişti ca peştele în apă. Cu mulţi dintre ei, vechi prieten. L-am vazut râzând, suspinând, cântând, recitând, ţinând practic în braţe un întreg auditoriu. Nu ştiu care a fost contribuţia lui şi a soţiei la realizarea Festivalului Mediaş Cetate Seculară. Nu mă îndoiesc că a fost una deosebit de importantă. Fiecare festival are "sufletele" lui. Cristi şi Cristina au fost printre cele de la Mediaş.

Hai Cristi! Hai Gazu'!