marți, 25 august 2009

Se zice că...

Se zice că: " Iubirea e o formă de nebunie temporară". M-am uitat aseară la un film în care Rambo, aka Sylvester Stalone era o formă de bodyguard amorezat si siropos de mi-a venit greaţă. In loc să joace şi el într-un film serios, telenovelă pentru bărbaţi cum îi zice nevastă-mea, în care la fiecare minut să fie 247 împuşcături şi 424 morţi, s-o băgat omul nostru la diverse, explorându-şi partea feminină. Avea şi o freză colosală. Oricum mi-am amintit "in the morning" următoarele: Rambo plus o gagică brunetă cu cracii lungi, ceva despre o răzbunare, unu Angelo al cărui nume revenea obsesiv, ceva de nişte italieni şi la sfârşit ceva de un teatru. Întrebarea e se merită să te uiţi la un astfel de film? Bineînţeles, dacă eşti bărbat. Răspunsul e următorul: dacă mai dai şi pe fotbalul Siena-AC Milan care rula pe un program de sport şi dacă mai rămîi şi cu o replică cum e cea de la începutul postării, strecurată din greşeală în film, parcă tot mai bine decât la bere? Oare?No ce părere aveţi de freză? Mai faină ca a lui Seagal?


vineri, 14 august 2009

Poezie

Nicolae Labis

Am iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...

miercuri, 5 august 2009

Sunt trist

Sunt trist.......sunt trist ca o piatră aruncată într-un lac de acumulare, sunt trist ca un brad într-o pădure de fag, sunt trist ca un tânăr în România. Sunt trist ca o moară de vânt fără vânt, ca o vâltoare fără apă, ca o moară fără grâu, sunt trist ca un tânăr fără ţară. Sunt trist că nu pot renunţa la toate ca să încerc să schimb universul, sunt trist că nu am curajul să spun tot timpul oamenilor în faţă tot timpul ceea ce gândesc, sunt trist pentru că sunt nevoit să fac politică. Sunt trist ca un nebun ce cântă din fluier, ca un orb care se uită la televizor, sunt trist ca un surd la concertul de Crăciun de la Viena. Sunt trist când oamenii mă mint în faţă, sunt trist când mă mint eu pe mine, şi mai trist când vă mint pe voi. Poate că mâine o să treacă. Până atunci....sunt trist.