"Idei puse în cuvinte", gata de lansare

Nu ştiu cum am ajuns aici. De mic scriam poezii, iar în liceu devenise principala "armă" a unui copil timid şi nesigur pe puterile lui. Nu credeam că o să ducă undeva, aşa că nu le-am păstrat. Sper ca măcar "ele" să o fi făcut. 

Povestea cărţii seamănă foarte mult cu povestea "Plus Noi". O poveste cu prieteni. Eu şi cu Padre ne ştiam de o grămadă de ani, simţeam că între noi există ceva, dar nu ştiam fiecare ce poate, ce are în el. La concursurile montane la care ne întâlneam, vocea caldă a lui Padre nu se prea auzea, iar eu eram atât de preocupat să câştigăm, încât nu prea conta altceva. Apoi am descoperit că omul are o grămadă de cântece proprii, cu versuri proprii şi am început să mă întreb ce este în el, ascuns sub faţada de om de munte, de căţărător, de gură spartă. Aşa i-am găsit poeziile. Pentru mine, lumea s-a schimbat de atunci. Doamne, cât aş fi vrut să le fi scris eu. Am descoperit că nu rima este cea mai importantă într-o poezie, apoi discutând amândoi, am realizat că, de fapt, ceea ce scriem sunt doar "idei puse în cuvinte". 

Am început să păstrez ceea ce scriam. Am devenit mai ordonat, mai inspirat. Am început să iubesc, aşa cum nu o făcusem niciodată. Am începu să scriu poezii replici la poeziile lui Padre şi rămâneam mereu surprins când acesta era foarte încântat.

Facebook-ul e şi el bun la ceva. Am descoperit că multora le plac "ideile" mele. Unii spuneau că fără mine, nu ar mai citi poezie. Padre, devenit între timp poetul meu preferat, spunea că nu ar putea să scrie niciodată despre iubire aşa cum am scris eu. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu. Ştiu că scriindu-le, că simţind aşa, am devenit mai bun, mai uman, mai atent, mai sensibil. Din păcate, în viaţă, e inevitabil să răneşti oameni, chiar dacă nu asta îţi e intenţia. Unele decizii se dovedesc ulterior greşite, dar viaţa merge înainte.

Aşa cum mi-am dorit neapărat să apară un album Plus Noi, pentru că versurile, muzica, totul merită cunoscut de public, aşa mi-am dorit foarte mult ca Padre să fie publicat, ca oamenii să citească "ideile" lui. Eu mă consider doar o completare a acestei cărţi, iar versurile scrise de mine sunt o dovadă vie a faptului că nu am visat. 

           Aş vrea să închei spunându-vă că "Va mai urma", dar sincer, nu ştiu. Nu pot decât să sper că ideile noastre, transpuse în cuvinte, vă vor plăcea, că ne veţi înţelege dincolo de imaginea deja formată despre noi, că ne veţi iubi şi ierta în acelaşi timp.

Vă aşteptăm Sâmbătă, la ora 11.00 la ArtCaffe Downtown din Alba Iulia sau, dacă nu ajungeţi, vă aşteptăm în aceeaşi zi, la Aiud, la Centrul Cultural Liviu Rebreanu, la ora 17.30.

În faţa dumneavoastră, plecat până la pământ, mă închin!

 Sursa foto aici.

Lansare volum de poezii....

... scrise într-o viaţă anterioară.

De ce vă miraţi? Da domne', mi le amintesc pe toate.

Ce face omul când se plictiseşte? Se dă pe net. Şi găseşte o grămadă de prostii, gen ce reprezintă visele, precum şi ce ai fost într-o viaţă anterioară. După data şi anul naşterii.

După cum probabil vă aşteptaţi, în viaţa anterioară am fost femeie. O bunătăciune de un metru optzeci, cu picioare lungi şi subţiri, cu sânii fermi şi obraznici. Ultima frază am băgat-o de la mine. Cică am trăit undeva prin Yugoslavia, prin anul 1800- şi apoi începe distracţia- şi am fost dramaturg, director, muzician sau poet. Vedeţi cum toate se leagă?

Cică în viaţa asta am o lecţie importantă de învăţat. Trebuie să renunţ la posesivitate şi gelozie, să dovedesc că îmi stăpânesc pasiunile. Voi descoperi că încrederea în celălalt este singurul drum care duce către împăcarea cu sinele.

       Acestea fiind spuse, vă invit, alături de prietenul Padre (Alex Petrescu) la lansarea dublului volum de poezie, intitulat "Oricum, oricine" sau "Oricine, oricum" care va avea loc la Alba Iulia, în 16 Noiembrie 2012, în cadrul Festivalului Naţional de Folk "Ziua de Mâine". Volumul apare sun îngrijirea Fundaţiei Inter-Art Aiud şi e finanţat de Consiliul Judeţean Alba. Voi revenii cu detalii despre locaţie şi oră. 

           E posibilă şi probabilă o lansare la Aiud, în 17 Noiembrie.

 

August surprinzător

Se numeşte poezia recitată de Padre la culturalul celor de la Condor Club Arad. Poezia îi aparţine. Mereu mă surprind poeziile lui şi încă mă minunez că a putut sau poate simţi aşa. De fapt, mă minunez doar pe jumătate. Cealaltă ştie.

August surprinzător

De mi-ar fi fost dat să aleg între Pământ şi Cer
Aş fi preferat să fiu mărul din care Eva a muşcat cândva,
Aruncat mai apoi cât colo cu groază
Sau un deşert înca necunoscut decât o oază...
Acum, însă, prefer să fiu aşa cum sunt:
în munţi, sub ploaie, cu tine dormind pe umărul meu stâng...

+noi

De când am terminat înregistrările la album, adecă cele 14 piese, ne tot spargem creierii să găsim un nume pentru formaţie. Nici cu numele albumului nu a fost uşor, trecând de la Cuvinte Clare, prin Cuvinte Crude şi ajungând la Cântece Crude. Ce să vă povestesc că de două săptămâni îmi tot bat capul. De fapt numele l-am găsit de la început Post Scriptum, cu P de la Padre şi S de la Sebi, dar apoi gugălind netul am dat peste o formaţie din Timişoara anilor 80, care se chema aşa şi care avea tupeul să sune chiar bine. Next level: PaSe Folk, PaSe Band, Primele sunete, nu vă mai plictisesc cu următoarele 20, apoi era cât pe ce să finalizăm în "Omul munte", pentru care aveam şi o piesă , pe albumul nr.2. Dar cum nu am avut aprobare de la Carmen (prietena lui Padre) nu am rămas la numele acesta. Şi după încă o sforţare, am ajuns la "Plus Noi", denumire aprobată de Carmen, Radu impresaru, Sebi, cu două teorii: 1. plus noi, adică toaaaată muzica folk de până acum, la care ne adăugăm noi, adică plus noi; şi 2. dacă Sebi şi cu Padre ne dă afară pe mine şi pe Victor, adică noi, tot mai rămâne......Plus. Deci urmăriţi, în curând, lansarea:....................plus noi/cântece crude!!!!

Poezie

Nicolae Labis

Am iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie

Ne-a fost dată din vecie...