Nu de deschis casa sau poarta la şură. E vorba de fenomenele carstice deosebit de spectaculoase, denumite chei, majoritatea fiind declarate rezervaţii naturale din cauza elementelor de floră şi faună rare pe care le conţin, a elementelor deosebite de natura peisagistică şi geologică. Nu mulţi au auzit de Cheile din bazinul Văii Geoagiu. Cei drept , nici eu până acum vreo 15 ani. Apoi am mai citit câte ceva şi eclipsa din '99 m-a prins cocoţat pe un bolovan din Cheile Cibului. Cheile astea sunt situate în Munţii Metaliferi şi sunt accesibile pe drumuri asfaltate până în imediata lor apropiere. Schiţa lor am pus-o mai jos şi acum îmi amintesc cât de bulversat eram când am văzut-o prima dată într-o carte a lui Pompei Cocean, Chei şi defilee în Munţii Apuseni, din cauza faptului că nu prea bătea ceea ce era în capul meu cu harta.
Acum vreo 4-5 ani, la o întrunire publică le spuneam localnicilor, concentraţi prea mult pe situaţia drumurilor, că dacă învaţă cum să le pună în valoare, dacă le protejează, va veni către ele şi asfaltul. Aşa s-a şi întâmplat.
Pe scurt despre ele: toate satele din apropierea cheilor prezintă elemente peisagistice specifice satului românesc, majoritatea încă nealterate; asfaltul merge prin Balşa, Almaşu Mare, merge până în Cheile Cibului, din Almaşu Mare până la Zlatna; peşteri sunt în toate cheile, cele mai importante fiind în Cheile Măzii, Cibului şi Glodului; trasee de alpinism sunt în Cheile Cibului, Cheile Măzii, Cheile Glodului; pensiuni momentan sunt în Cib şi Mada, dar găsiţi uşor locuri de pus cortul; recomand şi şurile cu fân, am amintiri extraordinare din unele; un muzeu deosebit este în Almaşu Mare, găzduit de inimosul Achim Emilian; traseele turistice sunt bine marcate, mai e nevoie de câte o reparaţie ici-colo, plus nişte indicatoare; de curând a apărut harta turistică a Munţilor Metaliferi, unde apar şi aceste trasee plus alte repere turistice; turismul ecumenic e bine reprezentat de Mânăstirea din Cheile Cibului, multiplele biserici din satele aparţinătoare, din care se remarca biserica "Buna Vestire", singura biserica din câte cunosc eu în care e prezentat printre apostoli şi Iuda , Izvorul Tămăduirii şi multe altele.
Am fost de 1 Mai în Mada, am stat într-o gospodărie a unui prieten, am intrat în Peştera Zidită şi culmea, mi-a fost dor să aud liliecii. Am umblat cu picioarele goale prin sat, am admirat stâncile şi am dormit legănat de zgomotul apei care curgea pe lângă cort. Am băut o bere, am admirat stelele de lângă un foc din lemn de prun (păcat nu?). Aş fi băut un vinars cumpărat de la localnici, dar nu a fost să fie.
Pentru mine asta e relaxare. Cât timp mai avem astfel de oaze, merită să trăieşti în România.
Sursa foto aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...