Când ai altceva ca prioritate, pe termen scurt bineînţeles, dorul ăsta de munţi şi tot ce aduc cu ei, te macină, încet, încet. Îţi aminteşti tot ce ai trăi acolo, înconjurat de prieteni, de serile la foc, de chitările cu acorduri vesele sau triste, de mâncarea la ceaun, de rănile lăsate pe umeri de rucsac, de ploi şi de visurile ce vin cu ele. Aşa că nu m-am răbdat şi am dat o fugă prin pădure, după ciuciuleţi şi păstrăvi de fag.
Sursa foto aici.
Păstrăvii aştia de fag (de regulă îi găseşti pe fagi în poziţie verticală, deasupra solului), dacă nu ştii să-i găteşti, sunt tari şi au gust de scoarţă de fag. Dar dacă te pricepi, poţi să-i găteşti la ceaun, tocană, sau să faci specialităţi. Un prieten, face o zamă care, spune el, are gustul ciorbei de burtă. El îi macină prin maşina de tocat, apoi respectă reţeta ciorbei de burtă. Alt prieten îi taie felii, exact ca şi bucăţile de burtă din ciorba pomenită mai sus. Am înţeles că din ei se fac şi chiftele, dar încă nu am gustat.
Astăzi mă duc să încerc zama. Revin cu amănunte şi desigur, cu reţeta.Yammy.
mai, chiar mi-ai facut pofta de niste ciuperci din alea bune de padure, nu astea din magazin fara nici un gust!
RăspundețiȘtergere