Solidaritate

După cum probabil ştiţi, pisica de la sediu, pe numele ei P...i, a născut 3 pui vii, doi pisoi şi o pisică. Mamă eroină, fiind la prima ei naştere. Nu aţi fost la botez? No, ne pare rău. Nici noi. Viaţa însă e destul de crudă în lumea mâţelor. Un pisoi l-am dat la o familie de treabă, unde a reuşit deja să prindă doi şoricei. Pisica aia mică a binevoit să dispară, poate s-a încumetat cineva să  o duca la el acasă. Era vioaie, nu glumă, avea potenţial. A mai rămas un cotocel, ocoş nevoie mare, care din păcate mai lua bătaie de la pisicile şi cotocii veniţi în vizită, la furat de mâncare. Nişte exemplare supradezvoltate, habar nu am ce mănâncă. De doua zile e bolnav (pisoiul) şi sincer, nu cred că mai supravieţuieşte. L-am băgat cu botul în lapte şi de abia a înghiţit de două ori. Cred că, pofticios fiind, a mâncat ceva otravă pentru şoareci. Ieri, lâncezea cu botul în nisip, la umbră, rar m-ai scotea câte un sunet. L-am luat şi l-am dus la soare şi mă gândeam la mumă-sa, care după ce l-a crescut, l-a cam lăsat să se descurce. Am ieşit afară până la maşină şi când m-am întors, o pisica cât toate zilele, se ospăta din mâncarea rămasă. Dhe, pisicile preferă Whiskas. De obicei le alung, dar acum doar m-am răstit la ea. A fugit cam 2 metri, apoi a observat pisoiul, lăţit în soare. S-a apropiat cu paşi mari, atenţi, circumspectă. Am fost atent să îi reglez direcţia cu nişte bolovani, în cazul în care s-ar fi dovedit recalcitrantă. S-a apropiat cu botul de pisoi, apoi a început să-l lingă. A făcut-o de câteva ori, apoi s-a îndepărtat, ca şi cum i-ar fi fost frică să nu-l deranjeze. Ciudată solidaritatea între pisici. Totuşi, ea există. Poate mai des decât între oameni.