Vorbeam într-o postare anterioară cât de important e să îţi urmăreşti visurile, indiferent cât de mici sau nesemnificative par. Cât de dor mi-a fost să ascult un vinil, un Andrieş sau chiar "Micul Muck", să mă poarte în lumea visurilor sau în lumea copilăriei, ce uneori pare atât de departe de adulţii care am devenit. Pe vremuri, când Zlatna avea "şeful roackerilor", mai făceam câte un chef exclusiv cu viniluri, de la Phoenix la Led Zeppelin, Black Sabbath sau AC/DC. Era extraordinar, senzaţia aceea de întoarcere în trecut, parcă trăiai în alte vremuri, vremuri în care ne-am fi dorit să trăim, să iubim, să sperăm.
De ce să nu reînvii sentimente trecute care se pot completa fericit cu sentimente noi, calde, la care poţi adăuga instincte de colecţionar în goana după un disc nou-vechi?
E de ajuns să cumperi un pick-up model mai nou, dacă nu ai deja unul, un sistem audio şi gata. Asta am făcut eu.
Visurile devin realitate. E de ajuns doar să crezi în asta. Să le urmăreşti şi la un moment dat, vor devenii parte din tine. Dacă mi-a fost dat să visez, nu o să mă împotrivesc prea mult. Voi visa până la capăt.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...