Scurte concluzii-alegeri parlamentare

      E vremea concluziilor. Pentru că, indiferent de rezultat, bun sau rău, trebuie mers înainte. Pentru că opoziţia poate fi la fel de importantă ca şi puterea. Scriu articolul acesta ca un om foarte implicat într-o campanie electorală în care am crezut într-un OM. Un prieten. Cineva care a făcut ceva şi care ar fi putut să ofere o altă alternativă.

       Dar în campania aceasta nu a fost despre oameni. A fost vorba despre greşeli. A fost vorba despre nişte decizii luate pentru a salva România, dar din păcate nişte decizii luate „ de la centru”, fără a cunoaşte realitatea din ţară. Suntem săraci. Şi am cunoscut persoane care puteau face 10 liste separate de cumpărături cu cei 14 lei pierduţi din pensie. Dacă nu se umbla la pensiile sub 1500 lei, poate altfel stăteam acum. Dacă era totul transparent şi se explica pentru ce au fost necesare aceste decizii dureroase, poate altfel era situaţia. Dacă se umbla la pensiile „nesimţite”, dacă se umbla la salariile la fel de nesimţite, dacă nu şi mai şi, inclusiv la cele de prin consiliile de administraţie de la firmele de stat, cine ştie cum ar fi fost.

Am devenit un popor „ţiganizat”. Contează doar astăzi, mâine nu există. S-a văzut la referendum, s-a văzut la alegeri. Astăzi să ne meargă bine, iar mâine vedem ce o să fie.

Nu cred că PSD-ul şi socialismul acesta e salvarea României. Şi nici PNL-ul care a devenit mai socialist decât însuşi PSD-ul.

         La nivel de oraş Zlatna, lumea nu a înţeles că, dacă l-a votat pe primarul oraşului Silviu Ponoran, dacă l-a votat pe preşedintele CJ Alba d-nul Dumitrel Ion, aveam nevoie de un deputat „de-al nostru”, un deputat capabil să deschidă uşile, care să ne înţeleagă, un deputat care să nu voteze legile „pentru că aşa i s-a spus”, ci care să participe la crearea lor şi să îşi impună punctul de vedere.

Dar la alegerile astea nu s-au votat oameni. Politicul a câştigat, nu oamenii care îl reprezentau.

        Pe de o parte, înţeleg. Cine mai are încredere în parlamentari? Câţi dintre voi , dacă aş întreba, mi-aţi răspunde că toţi sunt la fel? Că nu mai aveţi nici o speranţă de la ei.

      Pe de altă parte, nu înţeleg. Am votat reducerea numărului de parlamentari la maxim 300, cu o majoritate covârşitoare, iar acum avem peste 520 de parlamentari încât nici nu încap în sală. Am auzit pe cineva să se plângă?

S-a votat politic, pentru un partid sau împotriva altuia, indiferent că oamenii aceia, în majoritatea lor scoşi în faţă de aceleaşi vechi interese, nu au făcut nimic sau mai mult, au încercat să distrugă părţi din colegiul în care tocmai candidau.

       Eu sper, ca acum, după alegeri, lucrurile să intre în normal. Avem o majoritate în parlament, care nu mai poate acuza pe nimeni. Sincer sper să ne meargă mai bine. Dar dacă vom continua cu “pomenile”, dacă investiţiile nu vor continua, dacă vom continua cu “Băsescu în sus şi în jos” în loc să ne ocupăm de oameni, am presimţirea că undeva în Martie-Aprilie vom intra într-un blocaj din care sunt curios cine ne va scoate. Dacă nu va exista un consens, dacă se va încerca o nouă suspendare sau cine mai ştie ce, fondurile europene vor fi blocate, iar la cât de puternică e economia, ne vom prăbuşi fără nici un sistem de siguranţă. Să sperăm că va fi bine.

          Nu cred că ne-am deşteptat. Încă dormim cu televizorul în braţe. Da, sloganul e la fel de valabil şi astăzi .(Cu televizorul, aţi minţit poporul). Ţara nu vrea să gândeşti.  „ Ah, ce frumos/ Viitor luminos/ Li se-arată celor idioţi/ Deci, fi supus/ Faţă de cel mai sus pus/ Şi nu uita că ţara te vrea prost.”