Sunt într-o perioadă în care cuvintele parcă nu îşi mai au rostul. Degeaba arunci cuvinte în pustiu. Şi dacă şti asta, atât de greu le găseşti. Nu mai apar, ca de obicei, parcă de nicăieri, nu se mai rostogolesc pe foaie sau pe un blog oarecare, sunt tâmpe, şterse, comune. Nu ar trebui să scriem pentru cineva sau pentru ceva anume. Ar trebui să scriem pentru noi, să scriem ceea ce simţim, ceea ce ne defineşte. Am văzut, din nou "Pay it forward " (Dă mai departe) şi m-am bucurat când m-am regăsit printre lacrimi, la final. Aş putea trăi, cred, doar simţind la filme care merită. Să trăiesc aşa , virtual, fără legătură cu realitatea, ci doar visând la ceva mai bun, mai altfel. Dar, oricât de tentant ar suna, nu am să o fac. Am visat destul. Visurile oricum o să rămână o parte importantă din mine, dar nu am să le las să mă domine. Am salvat ieri un câine dintr-o gură de mină, de undeva de la 30 de m. Multă lume s-a bucurat că am făcut asta pentru un câine. Departe de adevăr. Am făcut-o pentru că noi puteam face asta. Am făcut-o din cauza faptului că pentru stăpânul său însemna mult mai mult decât un simplu animal. "Mâinile şi picioarele lui", într-o scurtă descriere. Am făcut-o pentru că merită. În timp ce urcam cu el în spate, îndesat într-un rucsac, parcă înţelegea. Aş fi putut jura că ştie că va fi salvat. Că pricepe. Şi atunci, pentru ce cuvinte? Pentru ce sferturi sau jumătăţi de înţelesuri? Nici eu nu ştiu cu exactitate ce reprezintă anumite lucruri care mi se întâmplă, de unde ar ştii alţii?
Şi totuşi, scriu această postare. Speranţa moare ultima. Indiferent ce înseamnă asta.
Deja vu... stii ce merita? trezirea, ea merita. Asta e o trezire.
RăspundețiȘtergereCristina
Cuvantul.....care cladeste. Sa scrii...o faci si pentru mine, si pentru ea, si pentru noi. Sa scrii la fel! Suna el......ceasul ala !!!!
RăspundețiȘtergereTe inseli,Adi,nu este despre nimic...este despre oameni care merita tot respectul,oameni ca tine.Sa nu incetezi sa crezi asta,in ciuda tuturor...rautatilor inerente.Sunt peste tot.Cum spunea cineva mai sus,sa scrii...pentru mine,pentru ea,pentru...noi...poate putini,dar cu...suflet.Si eu zic ca asta conteaza.
RăspundețiȘtergere... dar si ea moare intr-un final !
RăspundețiȘtergere... strecurata in suflet prin cuvinte cu franturi de adevar, cu jumatati de intelesuri, cu promisiuni voalate, niciodata ferme, cu o privire, cu o atingere, cu un zambet la care si Gioconda ar pali de frustrare ... si toate acestea nu intr-o zi sau luni, ci in ani ... ani din viata ta ... chiar si acum ... picatura cu picatura ... un drog atat de necesar sperantei tale si pe care il cersesti in fiecare clipa, demnitate ta de om devenind o amintire ... pentru ca altfel nu poti trai ... si cand ea decide ca administratea drogului nu mai este in interesul ei, intri in sevraj ... in fapt un mort viu ... trezirea este doar o lunga agonie ... greu sa intelegi ca faptele conteaza si nu cuvintele ... si intr-un acces de masculinitate feroce declari ca e gata ! ... si trece un timp ... un timp al negarii ... in care esti sigur ca nimic nu te mai poate intoarce din drumul tau !
Oare ?!
Ar trebui sa fii ipocrit in a nu recunoaste ca o iubesti. La fel de mult. Chiar si acum. Si daca e sa fii pe deplin sincer cu tine, recunosti ca o iubesti mai mult ca oricand ! Dar ... Oamenii sunt singurele fiinte care fac rau din pura placere. Cainele nu va fi mai bun sau mai rau cu tine. El va fi tot caine. Dar sincer cu tine. Degetul intins ei ar insemna sa fii inghitit cu totul. Din nou. Chiar daca o iubesti sti ca niciodata nu i-o vei mai arata. Nu mai ai cum. Acel loc, chiar si acel loc despre care credeai ca este numai al tau si acum, ti-a fost de mult timp ocupat. Si ce-ti ramane de facut ?
Impui distanta ... este singura cale ... doar aceasta te mai poate salva de orice „tentative” pe care „ea” le imbraca cu atentie studiata in diferite forme ... faci orice ca intamplarea sa nu va aduca fata in fata ... chiar si atunci cand sti ca o poti vedea stralucind in lumina reflectoarelor ... atat de aproape dar atat de departe ... pentru ca esti constient ca totul ar fi la fel ca inainte, nimic schimbat ... un „deja-vu” ... acelasi joc ... acelasi drog ... aceeasi moarte ... a treia oara ar fi sinucidere curata pentru tine ... speranta a murit ... si odata cu ea si increderea ... increderea in „ea” iubita ... increderea in „ea”sotie ... pentru orice altceva nu mai este rost si loc. Pentru ca nu ti-ai dorit altceva in ceea ce va privea.
Acum e prea tarziu. Nu mai pot schimba nimic. Si nici ea ...
... speranta a murit ... si odata cu ea o parte din mine ...
Teo
http://www.youtube.com/watch?v=KNWYpfczxbk
Teo, de la primele cuvinte stiam ca esti tu. Dar, desi postarea asta e un pic diferita, o sa murim amandoi cu speranta in brate! Si la final, o sa facem misto de ea! Cel putin sper.O sa mai scriu, mai des sau mai rar, cum simt. Si da, trezirea e totul!
RăspundețiȘtergereDa, scrie ! Conteaza pentru multi sa scrii. Si sa canti ! Si sa fii tu !
ȘtergereMultam !
Teo
...ganduri frumoase , fapte frumoase ,,,cred ca poti sa faci si mult bine dar si mult rau...esti un suflet amestecat si ciudat ...
Ștergere"Mâna aceea îţi dăruia o durere suportabilă,
RăspundețiȘtergereo cutie de chibrituri,
o trăsură cu mârţoage aproape oarbă.
Nu cerea nimic în schimb,darul e dar.
Era mâna mea cu inimă bună,
sentimentala,
proasta târgului.
De ce mi-au tăiat-o?
Sigur, îmi rămânea mâna diavolului,
mâna fricosului, mâna ceşetorului,
cu arterele pline de licurici neglijabili,
şi mâna zgârcitului şi mâna hoţului de acadele
şi mâna vălurită de suspine false a bestiei.
Aveam şi eu ca tot omul o mulţime de mâini...
Dar de ce mi-au tăiat-o pe aceea, unica?
Ce face târgul fără proasta târgului?"(Florin Mugur)
Proasta târgului, pentru tine, este Cuvântul, cu precizarea că al tău cuvânt aşteaptă întotdeauna răspuns.