Mesaje de dincolo

Constantin Noica -Jurnal filozofic

«A venit la mine», îmi istoriseşte un duhovnic, «şi mi-a cerut să-i fac iertat un păcat»: 

- Ce-ai făcut? 

- Mi-am dat seama că voi păcătui. Simt că, în împrejurările acestea care mă aşteaptă astăzi chiar, nu pot să nu păcătuiesc. Am venit s-o spun şi să cer absolvire.

 

- Dar cum să ţi-o dau? 

 

- Dacă aş veni să-ţi spun: «sunt slab,am păcătuit», mi-ai da-o. De ce nu mi-o dai şi când îţi spun: «sunt slab, nu pot să nu păcătuiesc?» E mai gravă aşteptarea decât fapta? 

 

- Poate că e mai gravă, fiindcă e urzire a răului. 

- Dar toţi cei ce urzesc răul şi nu au parte de el sunt mai vinovaţi decât cei care-l săvârșesc? 

- Sunt în orice caz şi ei vinovaţi.

- Există atunci două păcate: urzirea răului şi săvârșirea lui. Viu să-l spovedesc pe cel dintâi.

- Nu, nu sunt două, e acelaşi păcat. Nu poţi să spovedeşti ce e în curs de săvârşire! 

- Dar e ceva care s-a săvârșit, căci am luat decizia păcatului. De ce mi se cere să ajung şi la împlinirea lui?

 

«Şi ce-ai răspuns?» întreb eu pe duhovnic. «N-am răspuns încă», îmi spune el."