Sunt
momente în viaţă când îţi pui întrebări despre calea pe care ai decis sa
mergi. Sunt atât de multe întrebări, încât nici măcar nu cauţi
răspunsuri. Trecutul revine mereu prin faţa ochilor, prezentul e atât de
nesigur, iar viitorul parcă e o păpădie care aşteaptă îngrozită o pală
de vânt. E atât de greu să îţi găseşti locul între oameni. Nu mă aştept la
multe. Nici nu caut vreun semn.
Sâmbătă noaptea- după ce cu o noapte înainte nu am dormit de loc- am ales să citesc în
cort. La un moment dat, am auzit lângă foc un cântec, al cărui acorduri şi versuri îmi păreau atât de cunoscute. De unde ştiu eu melodia asta? Apoi,în singurătatea mea am zâmbit. Era cântecul meu. Cântat de cineva care îl înţelegea. Pentru care însemna
ceva. Viaţa merge înainte.... Mai ales dacă ai lăsat ceva în urmă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...