Balada tânărului inteligent

Sursa foto aici.

Eşti tânăr şi inteligent. Probabil nu o să primeşti vreodată un premiu Nobel sau Pullitzer, dar eşti clar inteligent. Mai inteligent decât media. Ceea ce crează probleme. În primul rând de comunicare, pentru că tu gândeşti altfel decât ei, ai altfel de nevoi. Şi aşa apare singurătatea, la început o singurătate care îţi convine, dar mai apoi una care te marginalizează, care te sufocă. 

Tentaţiile apar mai des la un om inteligent. Nevoia de explorare, de ieşiri din limitele impuse de societate. Nevoia de a evada din prezent, din lumea care parcă nu e făcută pentru tine. Nevoia de a găsi femeia dincolo de cea care e în faţa ta. Şi cum să nu facă asta pentru tine alcoolul? Şti desigur, că nu alcoolul este răspunsul, dar în majoritatea cazurilor, te face să uiţi întrebarea, şi asta e îndeajuns pentru tine. După două-trei beri eşti alt om, visurile tale parcă capătă alte nuanţe, alte posibilităţi de a se realiza. Accepţi mai uşor oamenii de lângă tine iar seara devine una memorabilă. Asta până dimineaţa, când toate se acutizează, toate micile probleme devin mari, totul are un gust amar. Aşa că, altă soluţie nu găseşti decât să asculţi sfatul din popor "cui pe cui se scoate" şi mergi la o bere. Doar una, de "reveneală". Parcă te simţi mai bine. Iluzia unui nou sens e din nou prezentă. Eşti plecat la baie şi pe când te întorci, încă o bere apare la masa ta, dăruită de un fost prieten, plecat departe şi care tocmai s-a întors. Nu ai cum să-l refuzi şi deja nu mai contează. Eşti în lumea ta, cea perfectă pentru că e creată pentru tine de cel mai bun prieten, şi cel mai mare duşman, propria-ţi minte. Şi seara continuă la fel, cu beri primite de la vecini, duşmani, prieteni, foste, şi cine mai ştie cine. Te îndrepţi cu greu spre casă şi o voce îţi şopteşte din ce în ce mai tare cum că această cale nu e cea mai porivită. Dar e calea ta, aleasă de un om inteligent, un om peste medie, un om respectat şi îndrăgit de....de mulţi. Dimineaţa e greu. Foarte greu. Astăzi erau programate o mulţime de activităţi, dar nu are cum să îţi stea mintea la ele. Gândeşti doar în termeni de cine sunt eu, ce rost am, ce se va alege de mine, aşa că poţi să mai amâni din activităţi, poate se vor rezolva de la sine. Aştepţi o salvare din mecanismul acesta, care nu e creat pentru tine. Şi ea vine. Prietenului tău cel mai bun ia născut soţia. Omul trebuie să bea cu cineva. Doar e cea mai mare problemă a bărbatului în această fericită situaţie. Şi mergi, ce să faci. Deja ai intrat într-un cerc care nu se va închide niciodată, te va roti până când şi cele mai simple valori moştenite sau câştigate prin muncă  se vor topi.

Eşti inteligent. Şi vei rămâne inteligent. Dar vezi, asta nu e o calitate în sine. Cel puţin nu în lumea asta prost făcută. Discuţiile tale vor fi mai mereu altfel decât a celorlalţi, dar probabil, nu va fi nimeni să te asculte, cel puţin dintre cei care contează. 

Eşti inteligent şi tânăr, încă. Probabil nu o să primeşti vreodată un premiu Nobel sau Pullitzer, dar eşti clar inteligent. Dacă ai fi însă foarte inteligent, ai realiza că salvarea nu vine din altă parte, decât din interior. Tu te vei salva pe tine. Sau vei rămâne un om inteligent, de care, la un moment dat, ne va fi dor.