Clipa Acum

Binevoiesc de multe or să trăiesc ba în trecut, ba în viitor. Amintirile se rostogolesc peste mine, mă macină, mă fac să uit că trebuie să trăiesc astăzi, acum. Mai ales dacă ai nişte amintiri atât de frumoase încât dacă le-ai scrie pe hârtie, le-ai strica cumva, le-ai pângări. Mereu fac planuri. Mai complexe, mai simple, fac mereu planuri şi uit mereu că, de multe ori, drumul pe care îl parcurgi până la realizarea planului poate fi la fel de important ca şi realizarea planului în sine. Mă trezeam mereu, după acţiuni, că nu pot să mă bucur de cele realizate şi că reiau mereu aceeaşi goană, către alt şi nou plan, către altă acţiune, mereu cu acelaşi rezultat.

Sunt cărţi care spun că o să-ţi schimbe viaţa. Că vei găsi lucruri simple, lucruri aflate de fapt în tine, dar care pot face diferenţa între tine, cel veşnic nemulţumit şi tine, cel care refuză să supravieţuiască, cel care trăieşte. Nu cred în astfel de cărţi. Cred totuşi că există cărţi pe care le-ai fi putut scrie chiar tu. În alt context, în altă conjunctură, în alt timp sau spaţiu. Cărţi în care îţi regăseşti cuvintele sau cărţi care îţi spun că lucrurile gândite e tine sunt sau pot fi reale, că nu sunt iluzii sau frământări fără rost. O astfel de carte am găsit la Săruni. Eram obosit, trecusem de la vântul tăios şi rece de afară la căldura dată de soba de teracotă. M-a cuprins o moleşală vecină cu somnul. Dar nu am cedat. Am găsit-o pe un raft. Subţirică şi cochetă. Din toată cartea asta, pe care am s-o termin şi cândva, am să o recitesc, mi-a plăcut cel mai mult sau mai precis mi-am identificat gândurile cărora nu le putusem da o liniaritate, cu conceptul de Clipa Acum.

Vezi tu, cititorule (cum ar fi spus autorul), nu poţi trăi nici în trecut, nici în viitor. Viaţa este întotdeauna "momentul de faţă", Clipa Acum este singurul factor constant din viaţa ta. Ne amintim de trecut în Clipa Acum, iar viitorul, când va veni, se va întâmpla Acum. "Când te împrieteneşti cu momentul prezent, te simţi acasă , indiferent unde te-ai afla. Dacă nu te simţi acasă, în Clipa Acum, indiferent unde eşti, nu te vei simţi bine nicăieri." Suntem o sumă de întâmplări, amintiri, dorinţe, filme şi cărţi citite şi totuşi, indiferent de această sumă, trăim astăzi. Acum.

Ca să vă faceţi o idee, am să folosesc câteva rânduri din acest capitol, cu menţiunea că ideea generală nu va fi completă. Dacă vă place, căutaţi cartea. Am reuşit, în ultimele două zile, să mă bucur de lucrurile simple, mult mai des ca în trecut. Până şi frigul creat de vântul rece înseamnă ceva. M-am bucurat că sunt acolo, bătut de el, înroşit şi îngheţat. Eram acolo. Simţeam. Am căutat coarne de cerb cu privirea două ore la rând. Nu am fost deloc supărat că nu am găsit nimic. Căutarea, printre crengi uscate şi frunze de mult moarte, mi-a ocupat timpul, gândurile. Căutarea, ritmul paşilor, au fost mai importanţi. Eu şi cu mine. 

" Indiferent dacă speli vasele, creionezi o strategie de afaceri sau plănuieşti o călătorie, ce este mai important ? Să faci lucrul respectiv sau să obţii rezultatul pe care îl voiai, fâcându-l?  Clipa aceasta sau o clipă viitoare?

Încă mai abordezi acest moment ca şi cum ar fi un obstacol pe care vrei să-l depăşeşti?  Simţi că există o clipă în viitor la care vrei să ajungi şi care e mai importantă?

Majoritatea oamenilor trăiesc în acest fel cea mai mare parte a timpului. Din moment ce viitorul nu vine niciodată decât ca prezent, acesta este un mod de viaţă disfuncţional. El generează un constant curent subtil de nelinişte, tensiune şi nemulţumire. Şi nici nu onorează viaţa, care este Clipa Acum şi nu este niciodată altfel decât Clipa Acum."

" O practică spirituală simplă, dar radicală este să accepţi că orice ia naştere în Clipa Acum -înăuntru şi în afară. Când atenţia ta se mută în Clipa Acum, va apărea şi starea de tensiune. E ca şi cum te-ai trezi dintr-un vis, visul gândirii, visul trecutului şi prezentului. Câtă claritate, câtă simplitate. Nu mai este loc de îngrijorare. Rămâne doar clipa, aşa cum este ea."

Înainte de a încheia, vă reamintesc că aceste texte sunt scoase din context, de aceea e necesar să citiţi întreg capitolul sau întreaga carte.

"Eu nu sunt gândurile, emoţiile, percepţiile senzoriale şi experienţele mele. Eu nu sunt conţinutul vieţii mele. Eu sunt viaţa. Eu sunt spaţiul în care se întâmplă totul. Eu sunt conştiinţa. Eu sunt Clipa Acum. Eu sunt".