În vremea când încercam să schimb lumea aş fi râs de un astfel de vis. Aveam timp de toate mai puţin pentru mine. Vremurile mă forţează însă să mă întorc asupra mea, să văd, din nou, cine sunt, ce nevoi am, să mă opresc din goană, să ascult şi să creez, în linişte, un "nimic" sau echivalentul lui. Trebuie să avem timp pentru noi altfel riscăm să ne pierdem identitatea.
Mai jos e un "nimic" atât de simplu.
Fără frică, băutura sau medicamentele nu sunt de vină. Aşa e peretele, mov.
