În vremea când încercam să schimb lumea aş fi râs de un astfel de vis. Aveam timp de toate mai puţin pentru mine. Vremurile mă forţează însă să mă întorc asupra mea, să văd, din nou, cine sunt, ce nevoi am, să mă opresc din goană, să ascult şi să creez, în linişte, un "nimic" sau echivalentul lui. Trebuie să avem timp pentru noi altfel riscăm să ne pierdem identitatea.
Mai jos e un "nimic" atât de simplu.
Fără frică, băutura sau medicamentele nu sunt de vină. Aşa e peretele, mov.
Pare simplu, Adrian...insa nimic nu-i simplu aici, de la identificarea nevoii de intoarcere la ine insuti, pana la movul peretelui.. stiu eu, tu esti dragut si vrei sa para ca oricare dintre noi putem ..asta...dar nu,nu putem...
RăspundețiȘtergereCri
Asa e, trebuie sa stam mai mult timp cu noi, sa ne redescoperim continuu. :)
RăspundețiȘtergere