Înainte vreme, nu puteam scrie poezii fără să rimeze. Deşi pe atunci stăteam mai bine cu "ortografia limbii române" precum şi multă "română" şi ştiam că există şi alt tip de poezie, mă blocam în încercarea ca "tine" să bată cu "mine" etc. Ei bine, m-am deblocat şi înainte ca cineva să poată spune stop joc, am scris următoarele. Bucurie, cum zice un preot de la noi.
Cheia ,comuna Râmeţ, 30.12.2009
Eu sunt
Eu sunt imaginea ta
Reflectată în oglindă.
Sunt surâsul tău,
Multiplicat.
Sunt lacrima ta
Transformată-n şuvoaie,
Sunt plânsetul tău
Rece.
Aş putea să simt
Chiar tristeţea ta,
Dar prefer să-ţi adun
Suferinţa.
Printre toate mişcările, emoţiile tale
Pe care le preiau.
Am învăţat un singur lucru.
Fără tine, eu
Nu exist!
Dor?
Nu îmi place cuvântul Dor
Şi m-ai ales urăsc sentimentul.
Şi prin urmare,
Nu îmi permit să mă leg
De oameni, locuri, întâmplări.
Şi ca să fiu consecvent,
Urăsc şi aceste versuri.
Adio.
Legătură
Pe lângă efectul relaxant
Zăpada
Are şi calitatea de a astupa gropile.
Fapt pentru care e foarte apreciată.
Şi de asemenea urâtă de unii
Care fără să o înţeleagă,
O diluează cu sare.
Eu, însă, apreciez mult mai mult
Înaintaşii ei.
Fulgii cei albi şi mari.
Care au menirea,
Să acopere
Distanţa dintre noi.
Inevitabil (varianta netrasă de păr) -pentru Zoli
Am început oficial
Să ucid.
La început prietenii tăi.
Apoi, pe ai mei.
Am continuat cu amintirile tale.
Le-am aruncat evident şi pe ale mele.
Şi de ce să visezi?
Mă ai pe mine şi universul meu magic.
Şi de ce să mai speri?
Speranţa e interzisă la mine-n cartier.
Şi pentru că accepţi toate nebuniile mele
Am să te ucid, inevitabil, şi pe tine.
