Hafise electorale

Cautand afisul de mai jos, am dat de altele care mi-au parut sugestive. Distractie.

Asta cautam.

Si astea mi-au placut!

Politica şi viaţa

În politică, ca şi în viaţă, întâlneşti multe feluri de oameni: prefăcuţi, atoate-ştiutori, mulţi mincinoşi. Şi mulţi care vor să obţină credit din partea alegătorilor, fără să fi făcut nimic înainte. În viaţă, cred că trebuie să dai, înainte să ceri. Trebuie să te implici în ceva legat de viaţa oraşului, comunei sau judeţului unde trăieşti. Chestii la comun, de care să beneficieze mai multe persoane. Fără legătură cu religia, sexul, minorităţi sau altceva. Pentru oameni. Pentru că dacă vrei să devii primar, reprezinţi până şi ultimul om din fundul unei văgăune.

Am ajuns din nou în situaţia că nu avem pe cine alege. Vorbesc la nivel naţional. Parcă sunt tot ăia, rulaţi la nesfârşit. Parcă orice ai alege, alegi la fel. Dar ne-am întrebat noi, locuitorii acestor frumoase meleaguri, ce am făcut NOI în ăştia 4 ani? Am votat şi am crezut că lucrurile se vor schimba doar din cauza faptului că, acolo sus, s-a schimbat cineva?  Greşim. Şi greşim grav, repetat, la nesfârşit. Tocmai pentru că procesul de schimbare, dacă se vrea se face treptat, zi de zi, săptămână de săptămână şi an de an, nu numai din 4 în 4 ani. Noi trebuie să încurajăm iniţiativele de asociere, să sprijinim iniţiativele civice, de monitorizare a mersului democraţiei, să sprijinim sau să criticăm unde e cazul. Să criticăm cu rolul de a îndrepta lucrurile. Să ne "adunăm", din diverse motive. Să fim prima dată doi, apoi 5, apoi 10. Să ne implicăm. Să stăm atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că, aşa cum viaţa peştelui depinde de apa din jurul lui, aşa şi noi, oamenii, suntem fiinţe sociale, ne dezvoltăm şi trăim într-un anumit mediu. Dacă e viciat, aşa vom creşte şi noi. Dacă lăsăm mărăcinii să crească în voie, până şi cel mai drept şi puternic brad se va usca.

În politică e ca şi în viaţă. Sau ca în dragoste. Trebuie să dai înainte de a cere. Pentru că aşa arăţi că îţi pasă cu adevărat. Astfel, lucrurile se simplifică. Alegi nu să arăţi cu degetul greşelile din realizările altora ci să te concentrezi pe ce ai făcut tu.

Aleg, ca de fiecare dată, pe cel care lasă ceva în urma lui. Care nu apare doar din 4 în 4 ani că să ne ceară votul, plătind în schimb o bere sau un kilogram de făină. Eu nu sunt de vânzare. Aleg pe cel care ştie să spună NU, deşi e cel mai greu cuvânt din lumea asta, atunci când asta se impune. Aleg pe cel care este preocupat de ieri până astăzi de oraşul ăsta şi care mâine va fi tot aici.

Aleg nu OMUL perfect ci  cel mai bun OM dintre cei care au făcut ceva şi despre care ştiu că intenţionează să mai facă. Aleg Viitorul pentru că nu pot alege altceva.

Voi ce părere aveţi?

Nu ştiu de ce asociez articolul ăsta cu imaginea de mai jos. Sursa foto aici.

Mai vreau o dată

Practic nu mă mai uit la talk-showuri de aproximativ 1 an şi jumătate. Nici înainte nu mă uitam prea des, însă mai prindeam câteva minute, îndeajuns ca să mă scârbesc.La ştiri nu mă mai uit de 6 luni. La ce să te uiţi: cum ne iau apele după ce am tăiat pădurea, cum ne mor copii când am distrus sistemul de sănătate, cum inculţii violează sau omoară la beutură când am distrus orice formă de educaţie. Nu am la ce să mă uit. Şi ştirile din sport, afară de cele de la TVR1, sunt despre orice în afară de sport. Pipiţe, maşini, beute. Am vrut să mă las şi de politică. Traseit politic am ajuns, zic eu că nu din vina mea. Toate partidele sunt la fel. Am vrut să fac multe şi am făcut extrem de puţine. Mai multe decât alţii. Măcar nu mă las purtat de val şi înţeleg ce se întâmplă. Am vrut să mă las pentru că am observat că sunt de unul singur în oraşul ăsta. Sunt mulţi care vor să facă ceva la nivel de teorie însă la partea practică sunt cel puţin corigenţi. Părerea mea e că dacă vrei ceva, te implici. Politic, apolitic sau în orice alt mod. Încă nu ştiu dacă eu merit Zlatna sau dacă Zlatna mă merită pe mine.Poate nu merit eu Zlatna sau poate Zlatna nu mă merită pe mine. Aşa că ne/îmi mai dau o şansă. Una singură. Voi mai încerca încă o dată.

Atunci, cred că nimeni nu va mai avea ce să-mi reproşeze. Într-un fel aş vrea să pierd ca să pot merge mai departe. Poate voi câştiga. Aici, a câştiga înseamnă să dezmorţeşti oamenii, să-i scoţi din monotonia zilei, să înţeleagă că nu e normal  nimic din ce se  întâmplă. Aici, a câştiga înseamnă să-i faci pe oameni să gândească.

Concluzia e că mai vreau o dată. Nu "măcar o dată" ci "ultima dată".

Asculta mai multe audio Muzica