Lansare volum de poezii....

... scrise într-o viaţă anterioară.

De ce vă miraţi? Da domne', mi le amintesc pe toate.

Ce face omul când se plictiseşte? Se dă pe net. Şi găseşte o grămadă de prostii, gen ce reprezintă visele, precum şi ce ai fost într-o viaţă anterioară. După data şi anul naşterii.

După cum probabil vă aşteptaţi, în viaţa anterioară am fost femeie. O bunătăciune de un metru optzeci, cu picioare lungi şi subţiri, cu sânii fermi şi obraznici. Ultima frază am băgat-o de la mine. Cică am trăit undeva prin Yugoslavia, prin anul 1800- şi apoi începe distracţia- şi am fost dramaturg, director, muzician sau poet. Vedeţi cum toate se leagă?

Cică în viaţa asta am o lecţie importantă de învăţat. Trebuie să renunţ la posesivitate şi gelozie, să dovedesc că îmi stăpânesc pasiunile. Voi descoperi că încrederea în celălalt este singurul drum care duce către împăcarea cu sinele.

       Acestea fiind spuse, vă invit, alături de prietenul Padre (Alex Petrescu) la lansarea dublului volum de poezie, intitulat "Oricum, oricine" sau "Oricine, oricum" care va avea loc la Alba Iulia, în 16 Noiembrie 2012, în cadrul Festivalului Naţional de Folk "Ziua de Mâine". Volumul apare sun îngrijirea Fundaţiei Inter-Art Aiud şi e finanţat de Consiliul Judeţean Alba. Voi revenii cu detalii despre locaţie şi oră. 

           E posibilă şi probabilă o lansare la Aiud, în 17 Noiembrie.

 

Solidaritate

După cum probabil ştiţi, pisica de la sediu, pe numele ei P...i, a născut 3 pui vii, doi pisoi şi o pisică. Mamă eroină, fiind la prima ei naştere. Nu aţi fost la botez? No, ne pare rău. Nici noi. Viaţa însă e destul de crudă în lumea mâţelor. Un pisoi l-am dat la o familie de treabă, unde a reuşit deja să prindă doi şoricei. Pisica aia mică a binevoit să dispară, poate s-a încumetat cineva să  o duca la el acasă. Era vioaie, nu glumă, avea potenţial. A mai rămas un cotocel, ocoş nevoie mare, care din păcate mai lua bătaie de la pisicile şi cotocii veniţi în vizită, la furat de mâncare. Nişte exemplare supradezvoltate, habar nu am ce mănâncă. De doua zile e bolnav (pisoiul) şi sincer, nu cred că mai supravieţuieşte. L-am băgat cu botul în lapte şi de abia a înghiţit de două ori. Cred că, pofticios fiind, a mâncat ceva otravă pentru şoareci. Ieri, lâncezea cu botul în nisip, la umbră, rar m-ai scotea câte un sunet. L-am luat şi l-am dus la soare şi mă gândeam la mumă-sa, care după ce l-a crescut, l-a cam lăsat să se descurce. Am ieşit afară până la maşină şi când m-am întors, o pisica cât toate zilele, se ospăta din mâncarea rămasă. Dhe, pisicile preferă Whiskas. De obicei le alung, dar acum doar m-am răstit la ea. A fugit cam 2 metri, apoi a observat pisoiul, lăţit în soare. S-a apropiat cu paşi mari, atenţi, circumspectă. Am fost atent să îi reglez direcţia cu nişte bolovani, în cazul în care s-ar fi dovedit recalcitrantă. S-a apropiat cu botul de pisoi, apoi a început să-l lingă. A făcut-o de câteva ori, apoi s-a îndepărtat, ca şi cum i-ar fi fost frică să nu-l deranjeze. Ciudată solidaritatea între pisici. Totuşi, ea există. Poate mai des decât între oameni.

Casa din vis...sau de vis

Ca blocurist fiind, până am mai crescut, nu mi-am putut imagina să stau altundeva decât la bloc. În copilărie, eram atât de mulţi copii în jurul blocului, încât pentru mine semăna foarte mult cu raiul sau ceva asemănător. Însă după ce am mai crescut, s-au schimbat priorităţile şi mi-aş dori foarte mult să stau la casă. Dhe, bătrâneţile.... De preferinţă, una pe care să o construiesc eu sau după indicaţiile mele. Ar trebui să arate cam aşa.

Casa nu ar trebui să fie prea înaltă, aşa că m-am gândit la un mini-subsol, parter şi mansardă. La subsol, un fel de bucătărie de vară plus beciul aferent unde să depozitez vinul şi de ce nu varza murată. Vinul merge înainte , iar varza murată după. Un rastel de vinuri, îngropate în nisip. Hmmmm... Toată această parte va fi construită din piatră naturală, folosind, de ce nu, piatra de aici.Doar curăţată şi rostuită, fără a fi lăcuită (mi se pare o prostie), poate ajutată cu un fel de strat de protecţie, dar care să nu îi schimbe în nici un caz culoarea. Bun. Restul casei va fi construit, evident, din lemn. La parter, o bucătărie micuţă şi o cameră mare, pe post de living ( camera să comunice cu bucătăria), cu fotolii şi canapele şi multe, multe perne, aşezate pe oriunde. Am uitat să menţionez că va avea şi un pridvor sau cerdac sau cum îi mai spune. Ar merge un şemineu, aş putea alege de aici, dar fără a folosi marmură, dă o senzaţie de răceală. Şemineul rimează cu vinul, iar după vin numa' să nu fi singur. Tot la parter, mi-aş dori o baie, nici mică (sunt sătul de cea de la bloc), nici foarte mare, oricum visez la o cadă mare, evident de 2 persoane, aşezată în mijloc. Şi o oglindă mare, mare , ştiu eu de ce..... O chiuvetă masivă, de nemişcat, din piatră, eventual travertin.

Sus, la mansardă, două dormitoare şi o baie mică, neapărat vreau ferestre în tavan, adică integrate în acoperiş, să aud ploaia cum bate în ele. Nu m-am hotărât cu ce va fi acoperită, aş înclina spre ţiglă, dar după cum spuneam, nu sunt încă hotărât. Mi-ar place ca o parte din exterior să fie acoperită de iederă. care să urce pe un fel de schelă de lemn.

În curte nu vreau mare lucru, multă iarbă, o cale de acces cu piatră cubică, o masă mare şi lungă, din lemn masiv, înconjurată de bănci, la fel de masive, aşezată sub nişte tei şi nuci, merge undeva într-un colţ şi o salcie plângătoare. Multă, multă verdeaţă, linişte, ceea ce înseamnă că respectiva casă trebuie să fie cât de cât retrasă, în afara spaţiului de excitare al maneliştilor.

Apoi, dacă vinul e bun şi doamna corespunzătoare, oi extinde-o, ce să fac!

Câteva poze de la Negreni

Poze de Claudiu Szabo.