Să vorbim despre acasă

        Peste câteva zile o să apară Harta Turistică a Oraşului Zlatna, realizată de mine în colaborare cu Erfatur SRL, sau invers, totuna e. Această societate este cea care a editat şi Harta Turistică a Munţilor Metaliferi, la care am colaborat şi eu, prima hartă a acestor munţi. În această hartă apare pentru prima dată Refugiul Săruni şi mă simt tare mândru.

Bineînţeles, refugiul are şi o prezentare în Harta Turistică a Oraşului Zlatna, alături de alte obiective turistice. Şi iar mă simt mândru. 

           Am realizat în week-endul ce a trecut că acolo reprezintă pentru mine ACASĂ, acolo găsesc liniştea de care am atâta nevoie, acolo am muncit mai mult decât oriunde, acolo mi-am depăşit frustrări şi temeri, acolo am strâns amintiri frumoase şi seri de cântec în jurul focului alături de prietenii mei cei mai buni. Acolo fiecare frunză contează, fiecare petec de iarbă, fiecare picătură care se zdrobeşte pe şindrilă, fiecare cuvânt aşternut în cartea cabanei, fiecare dimineaţă scăldată în razele soarelui sau acoperită de ceaţă. Fiecare pasăre care ne vizitează e magică, fiecare căprioară care trece grăbită e zeiţă, fiecare om cu care ne întâlnim e un prieten bun.

          Acolo, în majoritatea momentelor, nu am stare, de dimineaţa până seara. Ba repar gardul, ba  curăţ izvorul, ba cireşul de crengi uscate, ba dau cu grebla, ba aşez şi reaşez lemnele uscate, ba pregătesc aşchiţe pentru cei care vor urma, ba fac planuri cu ochii închişi sau deschişi, după caz. Seara mă prinde obosit, dar fericit, şi deseori apuc să citesc câteva rânduri sau să îmi aştern propriile gânduri pe hârtie. Privesc de multe ori în zare şi compătimesc lumea de acolo de jos. Aş vrea să simtă ce simt eu. Să le împărtăşesc cumva emoţiile mele. 

           E durere de fiecare dată la plecare. Nu las în urmă doar locul, cu amintirile sale cu tot. Las, de fiecare dată, o parte din mine. Pe sub frunze, prin iarbă, prin crengile cireşului de la care aştept surprize plăcute anul ăsta.

Voi unde vă simţiţi acasă?