Am fost la Cugir, din păcate din cauza programului, doar de duminică. Nu am putut să nu observ că organizarea e din ce în ce mai bună pe măsură ce anii trec aşa că trebuie să felicit Primăria Oraşului Cugir. Ca şi bile albe, adică pozitive: locaţia e generoasă, pe valea Râului Mare, la Cabana Mistreţu, lumea deja s-a învăţat şi a venit în număr mare, mai ales la căderea serii. Organizatorii au reuşit, pe timp de criză, să aducă nume "mari" ale folk-ului românesc: Alina Manole, Doru Stănculescu, Mircea Baniciu, Ioan Gyuri Pascu etc.
Toate grupurile folk au avut câte un organizator care s-a ocupat în mod special de grupul respectiv, ceea ce înseamna mult. S-au promovat artiştii locali, copii, tineri, grupuri locale.
Bile negre, adică la ce mai trebuie lucrat: 1. sunetul, la asta nu trebuie făcut rabat, dacă la chestii simple, gen o chitară şi nişte voci, sunetul a făcut faţă, când au început chestiile mai complicate, mai multe instrumente etc, efecte, a cedat. Aici s-a dat şi Mircea Baniciu în spectacol, dacă într-adevăr monitorul din faţa lui era o "prostie", cuvintele adresate ulterior sunetistului adică" nu te mai atinge de ăsta. Atinge şi tu ce ştii, dar vezi să nu te vadă doamnele", nu îi fac deloc cinste şi mi-a reamintit să nu confund artistul cu omul Baniciu.2. Totuşi, la un festival de folk trebuie să se cânte folk, oricât ne-ar încânta AC/DC, Skid Row, Gary Moore sau alţii 3. Promovarea, trebuie gândită mai bine.
În mare a fost bine, ne-am simţit şi m-am simţit bine, noi am sunat bine, am fost încântaţi să auzim cântecele noastre fredonate, să ne întâlnim cu prieteni vechi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...