"Ciocolată" este un fragment din superba carte a lui Florin Piersic Jr., "Opere cumplite". Mai jos e experimentul "Ciocolată", de ziua mea, prin 2010.
joi, 24 mai 2012
joi, 17 mai 2012
Hafise electorale
Cautand afisul de mai jos, am dat de altele care mi-au parut sugestive. Distractie.
Asta cautam.
Si astea mi-au placut!
Asta cautam.
Si astea mi-au placut!
marți, 15 mai 2012
Trecerea de pietoni
Postarea asta e adresată tuturor nebunilor, temporar pietoni, eventual donatori de organe fără voie. Bă nebunilor, liniile alea albe denumite de majoritatea zebră, pe care binevoiţi să treceţi, nu vă oferă imunitate. Dacă picioarele voastre frumos mirositoare trec agale pe această înşiruire de semne, nu înseamnă cu nu există alţi nebuni care şi-au luat carnet de conducere la fără frecvenţă, femei care încurcă frâna cu acceleraţia, domni cărora le naşte nevasta sau cărora le începe meciul- finala mult visată- şi care ar putea să vă lase fără dinţi pe respectiva trecere.
Sursa foto haici.
Maşinile calcă, nu fut, domnilor şi doamnelor. Dacă vorbiţi la telefon, graţia divină nu vă protejează de acţiunea metalului contra os sau carne flască. Am avut un prieten lovit de un taximetrist pe trecerea de pietoni, care chinuie şi acum (el, nu taximetristul), cu tije prin picioare. Şi ăsta e un caz fericit. Ce vă pasă că bou' ăla face puşcărie, când măta sau taică' tu plâng după odrasla prea curând plecată dintre noi? Ai grijă boule de viaţa ta, indiferent că eşti pe trecerea de pietoni sau la tine în sat pe marginea drumului.
Ai grijă.
duminică, 13 mai 2012
Dor de munţi... secţiunea gustos
Când ai altceva ca prioritate, pe termen scurt bineînţeles, dorul ăsta de munţi şi tot ce aduc cu ei, te macină, încet, încet. Îţi aminteşti tot ce ai trăi acolo, înconjurat de prieteni, de serile la foc, de chitările cu acorduri vesele sau triste, de mâncarea la ceaun, de rănile lăsate pe umeri de rucsac, de ploi şi de visurile ce vin cu ele. Aşa că nu m-am răbdat şi am dat o fugă prin pădure, după ciuciuleţi şi păstrăvi de fag.
Sursa foto aici.
Păstrăvii aştia de fag (de regulă îi găseşti pe fagi în poziţie verticală, deasupra solului), dacă nu ştii să-i găteşti, sunt tari şi au gust de scoarţă de fag. Dar dacă te pricepi, poţi să-i găteşti la ceaun, tocană, sau să faci specialităţi. Un prieten, face o zamă care, spune el, are gustul ciorbei de burtă. El îi macină prin maşina de tocat, apoi respectă reţeta ciorbei de burtă. Alt prieten îi taie felii, exact ca şi bucăţile de burtă din ciorba pomenită mai sus. Am înţeles că din ei se fac şi chiftele, dar încă nu am gustat.
Astăzi mă duc să încerc zama. Revin cu amănunte şi desigur, cu reţeta.Yammy.
marți, 8 mai 2012
Piesa zilei
Mi‐e dor (Versuri Sorin Poclitaru)
De‐atâtea ori să‐ți spun am vrut,
Mi‐e dor să pot să te sărut,
Mi‐e dor de ochii tăi de stea,
De părul şi de gura ta.
Mi‐e dor să pot să te sărut,
Mi‐e dor de ochii tăi de stea,
De părul şi de gura ta.
Mi‐e dor de lacrimile ude,
De buzele‐ți cireşe crude,
Mi‐e dor să stăm sub sălcii goi,
Mi‐e dor de tine şi de noi.
De buzele‐ți cireşe crude,
Mi‐e dor să stăm sub sălcii goi,
Mi‐e dor de tine şi de noi.
Rx2 : Da, da, da, mi-e dor
Şi mi-e dor de noi,
Dor de noi, de amândoi.
Şi mi-e dor de noi,
Dor de noi, de amândoi.
Mi‐e dor de vorba ta domoală,
De umbra ta de zână goală,
Mi‐e dor de florile cunună
Culese noaptea împreună.
De umbra ta de zână goală,
Mi‐e dor de florile cunună
Culese noaptea împreună.
Mi‐e dor de umbrele din crâng
Să râd mi‐e dor, mi‐e dor să plâng,
Mi‐e dor de tine trup de seară,
Ispită plăsmuită‐n ceară.
Să râd mi‐e dor, mi‐e dor să plâng,
Mi‐e dor de tine trup de seară,
Ispită plăsmuită‐n ceară.
Asculta mai multe audio folk
miercuri, 2 mai 2012
S-a deschis sezonul la chei...
Nu de deschis casa sau poarta la şură. E vorba de fenomenele carstice deosebit de spectaculoase, denumite chei, majoritatea fiind declarate rezervaţii naturale din cauza elementelor de floră şi faună rare pe care le conţin, a elementelor deosebite de natura peisagistică şi geologică. Nu mulţi au auzit de Cheile din bazinul Văii Geoagiu. Cei drept , nici eu până acum vreo 15 ani. Apoi am mai citit câte ceva şi eclipsa din '99 m-a prins cocoţat pe un bolovan din Cheile Cibului. Cheile astea sunt situate în Munţii Metaliferi şi sunt accesibile pe drumuri asfaltate până în imediata lor apropiere. Schiţa lor am pus-o mai jos şi acum îmi amintesc cât de bulversat eram când am văzut-o prima dată într-o carte a lui Pompei Cocean, Chei şi defilee în Munţii Apuseni, din cauza faptului că nu prea bătea ceea ce era în capul meu cu harta.
Acum vreo 4-5 ani, la o întrunire publică le spuneam localnicilor, concentraţi prea mult pe situaţia drumurilor, că dacă învaţă cum să le pună în valoare, dacă le protejează, va veni către ele şi asfaltul. Aşa s-a şi întâmplat.
Pe scurt despre ele: toate satele din apropierea cheilor prezintă elemente peisagistice specifice satului românesc, majoritatea încă nealterate; asfaltul merge prin Balşa, Almaşu Mare, merge până în Cheile Cibului, din Almaşu Mare până la Zlatna; peşteri sunt în toate cheile, cele mai importante fiind în Cheile Măzii, Cibului şi Glodului; trasee de alpinism sunt în Cheile Cibului, Cheile Măzii, Cheile Glodului; pensiuni momentan sunt în Cib şi Mada, dar găsiţi uşor locuri de pus cortul; recomand şi şurile cu fân, am amintiri extraordinare din unele; un muzeu deosebit este în Almaşu Mare, găzduit de inimosul Achim Emilian; traseele turistice sunt bine marcate, mai e nevoie de câte o reparaţie ici-colo, plus nişte indicatoare; de curând a apărut harta turistică a Munţilor Metaliferi, unde apar şi aceste trasee plus alte repere turistice; turismul ecumenic e bine reprezentat de Mânăstirea din Cheile Cibului, multiplele biserici din satele aparţinătoare, din care se remarca biserica "Buna Vestire", singura biserica din câte cunosc eu în care e prezentat printre apostoli şi Iuda , Izvorul Tămăduirii şi multe altele.
Am fost de 1 Mai în Mada, am stat într-o gospodărie a unui prieten, am intrat în Peştera Zidită şi culmea, mi-a fost dor să aud liliecii. Am umblat cu picioarele goale prin sat, am admirat stâncile şi am dormit legănat de zgomotul apei care curgea pe lângă cort. Am băut o bere, am admirat stelele de lângă un foc din lemn de prun (păcat nu?). Aş fi băut un vinars cumpărat de la localnici, dar nu a fost să fie.
Pentru mine asta e relaxare. Cât timp mai avem astfel de oaze, merită să trăieşti în România.
Sursa foto aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)