Aurel Albini și dispariția referințelor

           Se întâmplă uneori ca, atunci când termini un articol (vezi articolul anterior), să apară noi informații și nu orice fel de informații.

            Spuneam despre Aurel Albini, fiul lui Iuliu și Elena, născut la data de 2 Ianuarie 1891 în Zlatna, că a fost  “advocat” și primar al Aiudului. Mai precis, Aurel Albini, doctor în drept de la facultatea din Cluj, a fost numit în anul 1925 drept “ajutor de judecător la ocolul Aiud”. În data de 21 Iulie 1926 se constată “instalarea noului primar al orașului Aiud” în persoana domnului Aurel Albini. În anul 1927 îl primește la Aiud pe generalul Berthelot, denumit de ziarele vremii “Arhanghelul năzuințelor noastre naționale”.                      

            Conform unui articol din anul 1928, Aurel Albini este numit primar gospodar și sunt descrise și activitățile cu care se ocupa primăria: curățenia orasului, canalizarea râului, deschiderea de străzi noi, plus “construcția unui conduct de apă și a unei rețele de canalizare”. În anul 1934, Aurel Albini este pensionat de “liberali”.

            În anul 1937 cumpără castelul Kemeny din Galda de Jos și lansează marca de vin Plebanus.

            Am căutat referințe despre el și după naționalizare și venirea comuniștilor la putere, dar nu am găsit nici o mențiune. Până astăzi.

Și ce să vezi. 

“Un caz deosebit este cel al avocatului Aurel Albini, fost primar al oraşului Aiud timp de 20 de ani, care provenea dintr-o veche şi bogată familie românească din zonă (deţinuse castelul de la Galda de Jos). El a fost încadrat în lot, trimis în justiţie şi judecat doar pentru originea sa socială „nesănătoasă”, pentru că nu a avut nici o legătură concretă cu organizaţia. Regimul s-a folosit astfel de acest prilej şi pentru a trimite în temniţă persoane care făceau parte din clasa „exploatatorilor”, chiar dacă împotriva acestora nu exista nici o acuzaţie reală.” (sursa).

Acum este destul de clar de ce nu am găsit mențiuni despre el.

Aurel Albini a "făcut" parte din grupul lui Alexandru Maxim. "A urmat Facultatea de Drept, fost avocat. Timp de 20 de ani a fost primar al oraşului Aiud. Condamnat la 2 ani închisoare corecţională, deşi nu avea legătură cu organizaţiile de rezistenţă. Închis la Canal, de unde a fost eliberat la 11 mai 1951."

Organizația de rezistență condusă de maiorul Nicolae Dabija (1948-1949), CNSAS, pag. 47

Singura fotografie a lui Aurel Albini  (de până acum) provine din lucrarea "Chipurile trecutului-Imagini din colecția Janos Szabo", Gordan Edina, 2023. O postez mai jos, inclusiv cu descrierea.

"Aurel Albini, născut la 2 ianuarie 1891 în Zlatna, Alba. Avocat/pensionar. A fost arestat în 1949 şi condamnat la 2 ani închisoare corecţională. A executat pedeapsa în închisorile Sibiu (?), Gherla. A fost eliberat la 11 mai 1951. Informaţii din fişa matricolă penală AANP." (Revista MEMORIA)

Mulțumesc Primăriei Orașului Aiud pentru fișa matricolă.

"Idei puse în cuvinte", gata de lansare

Nu ştiu cum am ajuns aici. De mic scriam poezii, iar în liceu devenise principala "armă" a unui copil timid şi nesigur pe puterile lui. Nu credeam că o să ducă undeva, aşa că nu le-am păstrat. Sper ca măcar "ele" să o fi făcut. 

Povestea cărţii seamănă foarte mult cu povestea "Plus Noi". O poveste cu prieteni. Eu şi cu Padre ne ştiam de o grămadă de ani, simţeam că între noi există ceva, dar nu ştiam fiecare ce poate, ce are în el. La concursurile montane la care ne întâlneam, vocea caldă a lui Padre nu se prea auzea, iar eu eram atât de preocupat să câştigăm, încât nu prea conta altceva. Apoi am descoperit că omul are o grămadă de cântece proprii, cu versuri proprii şi am început să mă întreb ce este în el, ascuns sub faţada de om de munte, de căţărător, de gură spartă. Aşa i-am găsit poeziile. Pentru mine, lumea s-a schimbat de atunci. Doamne, cât aş fi vrut să le fi scris eu. Am descoperit că nu rima este cea mai importantă într-o poezie, apoi discutând amândoi, am realizat că, de fapt, ceea ce scriem sunt doar "idei puse în cuvinte". 

Am început să păstrez ceea ce scriam. Am devenit mai ordonat, mai inspirat. Am început să iubesc, aşa cum nu o făcusem niciodată. Am începu să scriu poezii replici la poeziile lui Padre şi rămâneam mereu surprins când acesta era foarte încântat.

Facebook-ul e şi el bun la ceva. Am descoperit că multora le plac "ideile" mele. Unii spuneau că fără mine, nu ar mai citi poezie. Padre, devenit între timp poetul meu preferat, spunea că nu ar putea să scrie niciodată despre iubire aşa cum am scris eu. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu. Ştiu că scriindu-le, că simţind aşa, am devenit mai bun, mai uman, mai atent, mai sensibil. Din păcate, în viaţă, e inevitabil să răneşti oameni, chiar dacă nu asta îţi e intenţia. Unele decizii se dovedesc ulterior greşite, dar viaţa merge înainte.

Aşa cum mi-am dorit neapărat să apară un album Plus Noi, pentru că versurile, muzica, totul merită cunoscut de public, aşa mi-am dorit foarte mult ca Padre să fie publicat, ca oamenii să citească "ideile" lui. Eu mă consider doar o completare a acestei cărţi, iar versurile scrise de mine sunt o dovadă vie a faptului că nu am visat. 

           Aş vrea să închei spunându-vă că "Va mai urma", dar sincer, nu ştiu. Nu pot decât să sper că ideile noastre, transpuse în cuvinte, vă vor plăcea, că ne veţi înţelege dincolo de imaginea deja formată despre noi, că ne veţi iubi şi ierta în acelaşi timp.

Vă aşteptăm Sâmbătă, la ora 11.00 la ArtCaffe Downtown din Alba Iulia sau, dacă nu ajungeţi, vă aşteptăm în aceeaşi zi, la Aiud, la Centrul Cultural Liviu Rebreanu, la ora 17.30.

În faţa dumneavoastră, plecat până la pământ, mă închin!

 Sursa foto aici.