Babaroaze aka Păcănele

După cum probabil ştiţi, oraşul şi lumea întreagă trăieşte o nouă febră a păcănelelor, din veniturile acumulate de acestea barurile îşi permit să plătească câte o chelneriţă, ospătăriţă etc. Deci, numai mulţumiri! 

Îmi amintesc cu drag când am câştigat odată la bar la regretatul Olby (nu cred că se scrie aşa, da a-ţi prins ideea), cu banii respectivi petrecând 10 zile la sfânta mare, pe rol de omul care satisfăcea toate poftele domniţei. Îmi amintesc cu mai puţin drag, când student fiind, am plecat la Cluj cu banii pe două săptămâni, lăsându-i la babaroaze în gară în Alba şi Teiuş. Prilej cu care am învăţat primele lecţii de supravieţuire, cum să mănânci două zile slănină goală râncedă şi cum să caţeri la etajele superioare ale căminelor pentru a cerceta mâncarea pusă la rece de prea-gospodinele fete. De altfel, în materie de păcănele, asta a fost şi ultima experienţă, au urmat luni de dez-babarizare sau dez-păcănelizare, când petreceam ore întregi în baruri şi doar mă uitam la maeştrii pianişti.

Nu ştiu de la ce începe totul. Din cauza noutăţii (pe atunci) sau a plictiselii din oraş (tot pe atunci). Cel puţin pentru mine aşa a fost. Apoi, cred că principala cauză e speranţa unui câştig uriaş, la care se adaugă adrenalina momentului. Cine ştie cum e să dublezi 5-6 milioane, poate îmi dă dreptate.

Se remarcă două categorii importante: profesioniştii şi amatorii. Profesioniştii sunt cei ce utilizează aproape zilnic respectivele aparate, care au un "stil" a lor, care lovesc aparatul sau îl mângăie, care au amintiri diverse, marea majoritate de când au câştigat sau au prins ceva mare, gen 5 şeptari. Amatorii sunt ceilalţi. Amândouă categoriile se mai împart în încă două: calculaţi şi pasionali. Calculaţii, de obicei se rezumă la cheltuirea banilor din buzunare, în schimb pasionalii sunt în stare să se împrumute până la sume imense sau să meargă acasă şi să aducă banii de pâine şi de chirie. Am o cunoştinţă care, aflat într-o mare inspiraţie, gen "trebuie să dea imediat", îşi vindea mobila din casă, la preţuri rezonabile. Am alt prieten, care după o zi de "lucru", în care a reuşit să piardă apx 18 milioane, beat fiind, la închiderea barului a reuşit să câştige suma de 1 milion şi de bucurie a cinstit întreaga asistenţă.

Un altul a reuşit să rămână fără servici, după ce într-o zi a cheltuit toate încasările firmei unde lucra. Mai sunt unii, care muncesc la sapă sau coasă cu ziua, şi după ce termină, beau două beri restul venitului ducându-se pe "pasiunea" lor, la final cerând bani cu împrumut să ducă o pâine acasă. 

Alţii, se duc la servici la Alba cu maşina. Dimineaţa, când îi vedeam urcând în Livio-Dario, ştiam că, în ultimele zile, au lăsat la păcănele sume importante de bani. 

Nu ştiu dacă e o boală. Sau doar o disperare. Sau o goană după un câştig uşor, asemănătoare cu goana după aur. Ce ştiu sigur e că, pentru unii, e mai nocivă decât băutura, ţigările sau curviştinele. 

Eu ştiu doar atât, că o să mă limitez la uitat. Chestie care îmi place şi în alte aspecte ale vieţii mele.

Concurs: dau o carte de poezii celui care postează cea mai tare experinţă a lui sau a unui prieten referitoare la această boală, pe acest blog.

Dacă nu vă interesează cartea, dau o bere la Ana.

 

Sursa foto aici.