Am scris articolul ăsta, acum ceva timp, pentru revista Albaiulianul.
După cum ştim, luna Februarie este îndelung aşteptată de împătimiţii sărbătorilor furate de la popoarele nu neapărat vecine, da pretene, vorba lu’ Nea Nicu împuşcatu'. După revoluţie am preluat cu surle şi trâmbiţe, pe lângă măreţul fast—food , cea mai „cool „ (la modă, pentru cei născuţi înainte de ‘55) sărbătoare, Valentine's Day, în traducere Ziua lui Valentin Sfântul. De ce Valentin, nici nu ştim prea bine, ştim doar că sărbătoarea provine din Roma Antică. Cum a ajuns la americani, nici asta nu prea ştim.
Trecem peste amănuntele nu foarte siropoase ale denumirii sărbătorii şi ajungem la esenţă: 14 februarie, prilej de chiolhanuri, bairamuri, emisiuni siropoase, onomastici (dhe Valentina, Valentin etc.), şi mai presus de toate prilej de a face cadouri, în special persoanei iubite, dar nu numai. Dată care face ca luna Februarie să trecă pe primul loc între lunile în care se oferă cadouri, şi mă refer la luna Martie şi Decembrie. Tot în februarie, mai precis în 24 avem şi noi aceeaşi sărbătoare, denumită româneşte Dragobetele, care este o alternativă de sute de ani la Ziua lu’ Valentin sărbătorită în Occident. De Dragobete, la noi este la modă sărutul tradiţional. La Valentine’s Day trebuie să faci o grămadă de cadouri să ajungi acolo. Cei care se sărută în Ziua de Dragobete vor fi mereu îndăgostiţi, deci nu neapărat tinereţe fără bătrâneţe, însă garanţia dragostei fără de moarte. Tot de Dragobete fetele şi băieţii merg în pădure după ghiocei. Câte cadouri trebuie să-i cumperi unei fete cu fiţe de Valentine’s Day ca să ajungi cu ea în pădure? Cine poate să-mi răspundă primeşte un Carpaţi fără.
Bun. E normal ca exagerarea cool şi la modă, care prinde mult mai bine prin localuri gen Bamboo sau pe la posesori de Lamborgini prigonite, denumită Valentine’s Day să aibă şi manifestări de antipatie, de reacţie contra, de anti într-un cuvânt. Aşa s-a născut AntiValentine’s Day. În primul rând e un picior în fund companiilor care promovează această zi din dorinţa nebună de vânzări fără număr, a insituţiilor media care aleargă să pregătească cele mai tari emisiuni de gen, cu prezentatori şi invitaţi libidinoşi, îndrăgostiţi peste noapte, cu Cupidoni reinventaţi din Mircea Radu etc.Cei care sunt anti, susţin că de la o sărbătoare a îndrăgostiţilor, aceasta a devenit o sărbătoare comercială, iar semnificaţia ei s-a pierdut în exploatarea la care este supusă de companii. Mai presus, unii afirmă că ea încurajează şi promovează conformismul, un consumatorism exagerat şi superficial, şi că astfel de importuri culturale preluate fără discernământ subminează tradiţiile autentice româneşti şi duc pe termen lung la pierderea identităţii naţionale a românilor. Cel puţin aşa spune organizaţia Noua Dreaptă. Unii sunt indignaţi chiar de găselniţa de „Zi a îndrăgostiţilor”, scriu petiţii, ies în stradă, protestează în diverse forme.
Poate unul dintre cele mai „ frumoase” şi de lungă durată proteste este cel iniţiat de cunoscuta formaţie folk Ţapinarii, formaţie care a concertat şi în Alba Iulia şi prin împrejurimi, cu prilejul Festivalului Concurs de Muzică folk „Ziua de Mâine” şi a Festivalului Cetăţilor Dacice. Acum aproape 8 ani, de fapt chiar acum 8 ani, au început protestele asupra „dulcegăriei transformate în comerţ” . Adrian Tănase şi Cosmin Covei, într-un cuvânt Ţapinarii, pe care am avut ocazia să îi cunosc personal, au în fiecare an în jurul datei de 14 Februarie o serie de concerte protest, unde ei şi invitaţii lor cântă piese cu „tâlc”. Aleg doar acele piese care prin versurile lor arată cu degetul meschinăria comerţului cu dragoste. Zic ei, că decât să facă muzică doar pentru femei nesatisfăcute, după cum s-au reprofilat circa 60% din muzicienii români, mai bine vin cu o alternativă, în loc să se tot plângă. Aşa că au ajuns de la folk, la folk alternativ. Şi nu sunt doar anti, fac şi concerte „pro” de exemplu, cel de 8 Martie, plastic denumit „o seară pentru femei cu Tănase şi Covei”.Cred că ar trebui să nu ne aruncăm în valul cumpărăturilor de dragul unei reclame, cei drept interesante şi care a costat bani grei. Cred că ar trebui să sărbătorim iubirea oriunde şi oricând. Cred că nu trebuie să uităm că suntem români, şi că har Domnului, ştim să sărbătorim şi româneşte.
M-am săturat de ideea de generaţie pro. Am fost tot pro şi uite unde am ajuns! E vremea generaţiei contra, măcar pentru puţin timp.
Şi mai cred că , aşa cum spun Ţapinarii, „iubirea n-ar trebui să se vândă la tarabă, ci să se găsească între doi oameni şi în sufletele lor".Aşa că români, snopiţi-l pe Valentin!
Surse:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...