V-am rămas dator cu peripeţiile de la Pensiunea "La Nicolae", unde am mâncat când ne-am întors de la Straja. Pensiunea e aşezată la aproximativ 11 km de Petroşani, imediat după Peştera Bolii pentru cunoscători, la marginea drumului, dar nu în drum. Când mergeam la concursuri prin Şureanu, îmi era recomandată de diverse cunoştinţe pentru calitatea mâncării. Deci, oprim, locaţia arată bine, mult lemn, piatră, parcare mare. Înainte să intrăm o inscripţie pe uşă: Dacă nota e scrisă cu pixul, consideraţi comanda din partea casei. Zic, e de bine. Înăuntru o ambianţă plăcută, cântă Bonnie Tyler. Suntem luaţi imediat în primire, meniu, berile de rigoare, cafea. Comandăm "zamă". Şi trec 10, 20, 30 de minute. După 40 de minute, pe când mă ridic să văd cum vine maşina din Petroşani, de unde desigur bănuiam că se aprovizionează cu zamă, vine fata. Cu 5 din 6 boluri. Ce să facem mâncăm, de atâta aşteptare. Noi terminăn şi cel de-al şaselea tremură. Zama foarte bună, ca la mama acasă, prezentarea în boluri de lut, ce mai, 5 stele. După încă 15 minute şi 2 intervenţii, vine şi cea de 6-a. Comandasem felul doi, nu mare lucru: piept de pui cu legume mexicane, cartofi prajiţi etc. Şi stăm, şi stăm: după încă 25 de minute apare. Bun domne', bun. Evident că terminăm totul în mai puţin de 10 minute. Ne era şi frică să cerem nota, dar de data asta a venit în nici 2 minute. La notă, se grăbeşte lumea. Totul a durat 1 oră şi 40 de minute. Dacă nu vă grăbiţi şi sunteţi prieteni cu Bonnie Tyler, care e acolo un fel de one women show, puteţi intra liniştiţi. Preţurile sunt un pic mai mari decât în Straja, adică zama acolo era 7 lei, aici 8,80. Clar, mai bună la nea Nicu. Deci, nici o economie. Poate data viitoare. Poate a fost doar o experienţă singulară. Poate.
Sa va fie de bine :))
RăspundețiȘtergerealta data opriti-va la hanul bolestilor
RăspundețiȘtergere