De ce ne place fotbalul

Pentru că ne oferă mereu ceva nou. Pentru că nu ne lasă să ne plictisim, da chiar deloc. Zlatna are un trecut istoric privind fotbalul, o tradiţie veche care datează din anul 1934 când s-a înfiinţat echipa locală Minaur Zlatna. Despre Minaur Zlatna ştiu cele mai frumoase (a se citi "colorate") poveşti din fotbal.

Am să vă povestesc despre trei dintre ele, primele două mai pe scurt. Am să povestesc din memorie, datele nu se vreau a fi sută la sută corecte, dar întâmplările sunt reale.

        Minaur promovează într-o divizie superioară, nu mai ştiu care exact. Echipamente, mingi noi, antrenamente de 2-3 ori pe săptămână. Etapă intermediară la Galda de Jos. Echipa se deplasează acolo, unde pe teren un bătrân păştea o vacă. Întreabă şi el ce se întâmplă şi află că echipa locală  avea meci. Se apucă de strigat după jucători: "Bă Vasile, lasă coasa bă că aveţi meci. Ioane, dă-te  jos de pe acoperiş, că-l repari tu mai târziu, hai că aveţi meci." Încropesc oamenii noştrii un 11 şi îi bat pe Minaur cu 2 la 1.

        Minaur, ca să promoveze într-o divizie superioară avea nevoie să bată la un scor foarte mare, ca să fie siguri că nu au parte de surprize. Şi bat ai noştrii cu 28 la 0 sau aşa ceva. Păcat că echipa concurentă bătuse cu 53 la 0. Amândouă echipele au fost depunctate şi echipa de pe locul 3 a promovat.

Şi vine acum cea mai frumoasă poveste din fotbal pe care o cunosc.

       Minaur juca în deplasare, la Unirea Ungheni. Era un meci de juniori şi la noi juca celebrul CC. Echipa adversă era cu toţi jucătorii la noi în teren, cum se spune "ne presa" rău de tot. La un moment dat, dintr-o contră, mingea scapă în terenul advers iar sprintenul CC o ajunge din urmă şi înaintează către poartă. Ca să vă faceţi o idee, în terenul advers erau doar mingea, CC, portarul Ungheniului şi arbitrul care se chinuia să prindă faza din urrmă. Trebuie să vizualizaţi imaginea asta. Aţi făcut-o? Bun, continuăm. 

        Intră omu' nostru în careu, moment în care cineva de pe margine strigă: "Aruncă-te CC!" La care, doar bunul D-zeu ştie de ce, CC îşi loveşte picioarele unul de celălalt şi se aruncă pe burtă în careu. Şi, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, se ridică şi se întoarce către arbitru şi solicită cartonaş roşu pentru fault în careu. Ce o fi fost în sufletul arbitrului? Nu putem ştii. Ştim doar ce a văzut el: un om, singur-singurel în careu, care s-a aruncat în cap nefiind nimeni lângă el şi care acum solicită cartonaş roşu. După un timp arbitrul a avut două reacţii: un cartonaş galben pentru CC, pe deplin meritat şi bonus o palmă, pe post de cireaşă de pe tort.

Cum să nu iubeşti fotbalul? Dacă ştiţi astfel de întămplări, aştept să le aud. O ştiţi pe aia când am vândut un meci pe o remorcă de varză? :))

Hai Minauuuuuuuuuurrrrrrrrrrr!