La început, desigur, a fost mai greu. Doi furajeri putere, da piatra venea ca unsă.
Credeţi că atunci când am ajuns la acoperiş a fost mai uşor? Numai pentru a găsi fagii care crapă corespunzător (pentru şindrilă) ne-a luat 2 săptămâni şi mai bine.
Seara mai găteam câte ceva. Până şi de mâncarea la ceaun ne-am săturat. Dar totdeauna găseam soluţii.
Noroc cu unul şi cu altul că alimentau focul, că dhe lemne sunt, dar nu vin singure din pădure.
Nu am avut de lucru numai la refugiu, că tot apăreau diverse, ca la casă. Ba la coasă...
...ba cu cele sfinte.
Dar nu ne-am lăsat. Am montat "lumină", că lumânările ne îndemnau la prostii.
În pauzele de la muncă, ne mai şi gândeam.
Trebuiau paturi neapărat şi nu poţi lucra pe sec.
După unele materiale a trebuit să batem zăpada.
Muncă, muncă, da oamenii se mai şi distrează. Ori se relaxează, tot aia e?!!
Indiferent cum a fost, cam toată lumea a plecat aşa.
Pe când următorul?
Bravo oameni buni!! Ati facut o super-treaba :)
RăspundețiȘtergere