Interzis

Această postare e o aroganţă. Fără bulină, nu are nevoie. Nu are rolul de a face ceva. Doar există. Atât.

"Interzis

Mă frâmânt năvalnic,
cu ochii albi, orbi, întorşi peste cap;
înfrigurat, nerăbdător,
cu respiraţia sacadată.
Îmi tremură carnea de pe mine,
pulsează şi alergând
odată cu mişcarea de du-te vino,
mintea-mi te caută pe tine.
Mă încorzi, mă ridici, mă scufunzi,
îmi simt toate nervurile
cum întind mâinile firave
ca să te atingă,
ca să te cunoască,
ca să te exploreze,
în toate rotunjimile
şi adâncimile tale.
Mii de conexiuni translucide
între neuroni
mor şi se nasc  în aceeaşi secundă,
când îngân cuvinte primitive
despre Noi.
Îmi zvâcneşte tâmpla,
când ochii minţii te găsesc,
te cuprind,
te înlănţuie.
Nu mai ştiu cum mă cheamă,
cine sunt,
ştiu că sunt,
că suntem,
ştiu că amândoi,
acum...........
înnebunim.
Linişte.
Îmi privesc faţa uşor schimbată
şi transpirată
în oglinda care, tăcută,
înregistreaza fiecare mişcare.
Oare mă priveşti de dincolo de ea?