Cred că fiecare dintre voi cunoaşteţi subiectul. La noi în oraş, avem 18 sate aparţinătoare. Deci, când e sărbătoare coboară de pe dealuri mulţi ţărani (se foloseşte sensul bun al cuvântului, am un deosebit respect pentru cei care trăiesc din munca pământului şi creşterea animalelor). Printre ei cred că se găsesc o grămadă de sinucigaşi. Trec strada pe oriunde, se opresc la povestit în mijlocul drumului, se aruncă în faţa maşinii te miri de unde. De fapt ce vorbesc, ca şi în Alba Iulia se întâmplă acelaşi lucru. Ăştia sunt sinucigaşi de oraş mare. La trecerea de pietoni trebuie să fi nu atent, ci foarte atent. Se aruncă cu o viteză de parcă toată viaţa lor depinde de goana asta, de parcă îi urmăresc trei sau chiar patru dobermani sau de parcă ar participa la cursa de 100 de metri . Ben Johnson ar fi invidios, mă jur. E o întreagă aventură să faci cumpărături în apropierea acestei sărbători. De parcă mieii se nasc în Joia mare şi dispar imediat după, undeva lunea. Omul nostru trebuie să consume şi evident că după aia, se îmbeată critic şi jumătate din mâncare o aruncă. Îi apucă pe toţi un fel de disperare, am văzut oameni certându-se de la 3 căţei de usturoi sau de la o legătură de ridichi. Fă rost de miel, ai grija să fie organele de guşiţă, când îl aduce, cine îl taie, devin probleme esenţiale. Mai vezi câte un rătăcit care în această perioadă aleargă, cu căştile la urechi, deconectat de la celălalt tip de goană. Mirare, prieteni, te întrebi de ce suferă. Stai domne' şi tu la o coadă, ce nu mai ţii minte cum era? Nesimţitule, sfidezi o întregă comunitate.
Şi vine masa de Paşte, izbăvitoare. I-a să vedem ce avem: guşiţă, ouă umplute, vinete, friptură de miel şi de porc, pregătim oricum şi carne de grătare (de-ar ţine vremea), sarmale, zamă acră, salată de boeuf, multe murături că dhe. De băut deţinem vin roşu şi alb, dulce şi sec, vinars întors şi de ce nu slab pentru crampam, bere ca să stingă setea, o vişinata merge, poate o cornată. Un whisky la musafiri, un gin pentru doamne, un lichior uşor şi să "dăm pe ele" că odată cu Învierea suntem şi noi alţi oameni. Ălea rele să se spele.
Era să uit să pun 112 pe apelare rapidă.
Uff, am reuşit.
No, decât să-mi pară rău, mai bine să-mi fie rău.
Toate bune si frumoase. Dar nu vad rolul zamii acre si al muraturilor. De ce nu poate avea zama gustul dulce al cartofilor, fasolei sau morcovilor? Cineva se straduieste sa o acreasca/strice inadins. Iar muraturile ce mai cauta in viata noastra? Gasesti in zi de azi legume proaspete tot timpul anului, nu mai esti nevoit sa le conservi sub forma de muraturi. E drept face un castravecior murat din cand in cand, dar ce ai tu cu bietele sarmale sa le faci cu varza murata? Folosete bre varza dulce si proaspata.
RăspundețiȘtergereGusita, ce-i aia gusita?, m-a trezit intrebat de niste prieteni, culmea tot ardeleni dar mai de catre est. "Cum"' am raspuns surprins: la voi nu se spune asa? au facut mare haz, si am mai descoperit cuvinte neintelese pt.ei: maios, lopta, etc.Ce sa mai zic: "niste tarani".
RăspundețiȘtergereGuşiţa cred că e drobul. În Ardeal regionalismele pot diferi de la zonă la zonă. În Sălaj maioş înseamnă caltaboş, iar loptă minge. :) Mai sunt şi altele, iar eu umblând prin Ardeal m-am făcut de "mirozănia lumii" pentru că foloseam regionalisme din vest, pe care cei din est nu le înţelegeau. (Nici eu pe ale lor :) )
RăspundețiȘtergere