"Zlatna, we have a problem"

Îi vezi în fiecare dimineaţă sau seară. Sunt peste tot şi mai ales în perioadele când se împerechează. Majoritatea cunosc "câinii" care aparţin unui bloc, adică care sunt hrăniţi de unul sau mai mulţi locatari. Nu cred că obiceiul ăsta e unul bun. În cartierul meu, pe majoritatea îi cunosc. Pe câini, zic. Sunt şi străini, unii mici şi prăpădiţi ,dar şi alţii,  mari şi înfiorători. Eu am unul la bloc, Bobby care e mereu prezent. Apare de cine ştie unde şi mereu îmi sare în spate. Mă sperie, javra. Am văzut că e destul de agresiv cu strănii şi încerc să-i înţeleg atitudinea. Ştiu că e un animal. Şi care orice animal are adânc fixate în interiorul speciei, instincte legate de dominarea teritorială.  Ştiu că mai ia bătaie când e "prins la mijloc", în faţa blocului sau în scară. Ştiu şi că îmi e drag, îmi place să-l văd acolo, dar aş prefera să-l ia cineva acasă. Aud de la unii că noaptea, diverşi indivizi, străini de oraş, vin cu maşinile şi aruncă zeci de câini la noi în localitate. Aşa cică se rezolvă problema. Eu personal nu am văzut. Nu am văzut aşa ceva, pentru că dacă vedeam sunam la poliţie. Avem deci o problemă. Câinii de pe străzi. Problemă care, de altfel,  este prinsă într-un cadru legal. Problema noastră e că acest cadru legal e european. Care depăşeşte cu mult stadiul la care suntem noi suntem în prezent. Deci, avem o problemă. Cine e de vină pentru că avem această problemă? Răspunsul e foarte clar. Noi, oamenii. Noi creăm această problemă. Noi nu sterilizăm câinii, noi nu ne asumăm o anumită responsabilitate în ceea ce îi priveşte. Noi nu considerăm asta o prioritate, până când cineva este muşcat sau, Doamne fereşte, până când acest cineva este un copil! Şi dacă, vorbesc acum prin absurd,  i-am eutanasia pe toţi, mâine, poimâine ar fi la loc. Poate nu chiar poimâine, dar într-o săptămână sigur. Pentru că, la noi nu există asociaţii legal înfiinţate care să lupte în sprijinul unei idei, să o urmărească, să aibă o preocupare constantă pentru a rezolva anumite probleme care apar într-o comunitate. Şi dacă există, nu sunt sprijinite. Există persoane care virează acei 2% din impozitul pe venit ajutorării uni copil bolnav din Arad de exemplu. Gest frumos şi onorabil. Dar la noi în Zlatna nu avem probleme? Nu le-am putea rezolva noi, asociindu-ne?  Noi reacţionăm egoist: m-a muşcat un câine vagabond, trebuie să rezolvăm problema, hai să-i eutanasiem pe toţi. Ne-au facturat pierderi la apă, hai să-i tragem în ţeapă pe cei de la apă, nicidecum pe cei care fură apă. Hai să vedem de unde sunt pierderile. Şi multe, multe alte exemple. Eu zic că o astfel de problemă nu se va rezolva curând. Şi nu pentru că nu se poate rezolva. Ci pentru că mai trebuie să curgă multă apă pe Ampoi până să realizăm că nu facem nimic de "unul singur".

Voi ce părere aveţi?

Sursa foto aici.